Era atat de important pentru VoxPublica, un website F5Media, sa ii sara la gat lui Robert Turcescu, pe chestiunea prezentei sale in info-tripul organizat in Noua Zeelanda de catre Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), ca, pe langa referinta folosita (si link-ul dat) catre Pagina de Media, au linkat (felicitari, asa e corect) catre prima parte a interviului pe care l-am realizat cu Turcescu.

Argumentele lui Robert le-am vazut in discutia pe care am avut-o cu el. Sa vedem ce contraargumente are Mihai Gotiu de la VoxPublica.

“Pechinez bezmetic”

Nu sunt de acord cu genul acesta de inlantuire substantiv-adjectiv, “pechinez bezmetic”. Daca voia sa exprime exact acelasi lucru fara sa il jigneasca pe Turcescu, Mihai putea sa spuna, de exemplu, ca Robert, dintr-un caine de paza (al democratiei, evident, acesta este locul comun vizat), s-a transformat intr-un caine minuscul si zgomotos, care latra la insecte, ziua, prin gradina.

FOTO: VandCatei.com

Si as putea fantaza astfel pana poimarti la pranz, pe-nserat. Ideea este ca nu era necesar sa-l jigneasca pe om si putea sa transmita aceleasi idei, fara componenta de tip “ba, acum, ca nu ne mai esti coleg: esti un bou rectangular”. Cand, in loc sa explici de ce nu esti de acord cu ceea ce face sau pune cineva, il jignesti, tragi in el cu stropitoarea de gloante.

Observ ca Mihai Gotiu are o problema cu o anumita particula gramaticala, care sta, jenant, intre subiect si predicat. Motiv pentru care aceasta postare intra si la subcategoria de site corespunzatoare.

Remarc ca omul crede ca subiectele de presa trebuie documentate, de parca iei subiectul, ii deschizi larg gatlejul si incepi sa-l indopi cu documente, pana cand il apuca beleleanga de cat de bine documentat este. Am vazut ieri pe strada vreo doua-trei subiecte de presa supradocumentate dand la peste.

Bun, acum sa trec la argumentele lui Gotiu.

Exploatarile miniere de suprafata: o pacoste

În acest an, sub presiunea demonstrațiilor de stradă și a unei inițiative civice care a strâns 37.000 de susținători, Guvernul neo-zeelandez a stopat autorizarea altor mine de aur în Insula Marii Bariere, în Peninsula Coromandel și în Parcul Național Paparoua de pe Coasta de Vest. Mai mult, în urma aceleiași presiuni publice, Executivul din Noua Zeelandă ia în calcul extinderea zonelor protejate împotriva oricărui tip de minerit și exploatări a zăcămintelor pe întreg teritoriul țării (inclusiv în apele oceanului care înconjoară insulele Noii Zeelande).

Asta cu apele care inconjoara insulele e tare de tot. Sigur nu cumva insulele inconjoara apele?

As vrea sa se inteleaga foarte clar. S-ar putea ca Gotiu sa aiba dreptate. In principiu, sunt categoric impotriva decopertarilor dramatice, de tipul celor produse de exploatarile aurifere de suprafata, ori de tipul oricaror exploatari de suprafata, precum cele miniere, de lignit, din Gorj. Toate sunt o pacoste.

(Pentru ca tot nu veni vorba: le recomand apostolilor anti-RMGC, inainte sa se ocupe de eventuala decopertare a frumusetilor montane din Muntii Apuseni, din zona Rosia Montana, sa se revolte ca nu se inchid odata mizeriile de exploatari miniere de suprafata care ravasesc Gorjul si, in general, Oltenia. Ii invit sa viziteze Rovinarii sau Motrul si sa se revolte, ca poate unii dintre ei au scris, de-a lungul timpului, deplangand soarta bietilor mineri din CNLO, care raman fara locuri de munca prin inchiderea minelor.)

Aceste exploatari sunt otrava ecologica oriunde in lume, inclusiv in Romania. Toate aceste lucruri, ca si faptul ca sunt si un adversar al energiei nucleare (foarte ecologica si, simultan, profund periculoasa si cu potential mortal nimicitor) sunt una, iar faptul ca merita sa stau de vorba civilizat cu Robert, pe care-l cunosc de amar de vreme, pe acest subiect, fara sa il iau cu “de ce, ba, de ce?”, este cu totul altceva.

Asa voi face intotdeauna. De data aceasta, “lotul New Zealand” nici nu se intorsese din capatul celalalt al micii noastre planete, ca respectivii impricinati fusesera deja categorisiti ca tradatori de neam si de tara, facuti ferfenita, pusi la zidul infamiei si expusi oprobriului public.

===

UPDATE:

Iata ce a postat pe site-ul sau Robert Turcescu, dincolo de unele lucruri pe care mi le-a spus si mie, si lui Petrisor:

e adevărat că un mare manager al holdingului Adevărul şi-a exprimat iarna trecută disponibilitatea de a prelua, printr-o firmă, activitatea de „lobby” şi PR în favoarea proiectului „Roşia Montană Gold Corporation”? Dovezile şi răspunsul vor veni în curînd!

===

Fara posibilitatea sa se apere, macar pentru ca erau in cealalta parte a globului. In ceea ce ma priveste (si de aceea am adus aminte, in cursul interviului, de perioada in care eram reporter special pe Guvern), faptul ca am fost in deplasarile guvernamentale prin tara alaturi de Adrian Nastase nu m-a facut sa fiu “omul lui Nastase” printre jurnalisti. Si nu m-ar fi facut nici daca “Gardianul” imi dadea un milion de euro pe luna salariu.

Ba, chiar pot spune ca il antipatizam sincer pe Nastase, lucru pe care multi, inclusiv din redactie, il stiau. La fel, nu vad de ce, daca te duci intr-un info-trip in Auckland & boundaries, este clar pentru toata lumea ca esti corupt cam cat e plin fundul ceaunului de mamaliga de coji arse de malai.

Avem probe? Si despre planeta Marte

Depinde, de la caz la caz si de la om la om. Doi insi nu seamana unul cu celalalt. Nu stiu, zic si eu: poate ca Turcescu e corupt pana-n maduva oaselor si Hurezeanu sau Tatulici sunt integri, ori poate ca IT Morar este un inger de bijou, ori diavolul impielitat al jurnalistilor mituiti cu aur.

Ceea ce pot spune, fara nici o legatura cu aceia care sunt azi contra proiectului RMGC, este ca stiu o serie de jurnalisti, pe planeta Marte, care intr-adevar sunt corupti pana in maduva oaselor. Voi explica la ce anume ma refer.

Pe planeta Marte exista cateva natiuni mari producatoare de petrol, care au primit, acum cativa ani, o vizita a unor diplomati dintr-o tarisoara de forma un pestisor auriu, insotiti de niste jurnalisti rapaci, hranaci, voraci si atroci ca niste nevastuici.

Pentru ca delegatia din tara ca un pestisor auriu sa plece cat mai multumita, gazdele martiene le-au oferit acestor vizitatori, inclusiv jurnalistilor, aur masiv. Ciudat este ca niciodata niciunul dintre vajnicii nostri jurnalisti incoruptibili nu au sarit sa critice acest infotrip binecunoscut, in schimb se iau de “neo-zeelandezi”, fara sa gaseasca probe ca acestia au luat bani intr-adevar.

Pentru ca eu asa vad ca s-ar pune corect problema. Afirmam ca au luat bani? Bun, dar avem probe pentru aceasta? Marturii? Ce surse ne relateaza noua acest lucru? Confidentiale? Bine documentate? Oficiale? Neoficiale?

Avem documente RMGC, din care reiese cum anume s-au defalcat cheltuielile pentru acest info-trip? Exista incluse, in aceste cheltuieli, si premii de orice natura pentru membrii delegatiei romane sau nu? Avem astfel de documente probatoare? Daca avem, de ce nu le publicam? Iar daca nu exista, de ce scriem bazaconii?

Acadelele masculine linse de Tatulici

Asa, pot si eu maine sa scriu, de exemplu, ca Mihai Tatulici este homosexual si azi-noapte, la orele 1:35 dimineata trecute fix, a fost vazut lingandu-se cu ultimul sau amant, intr-un club de profil de pe strada Selari.

Pot sa fac si o campanie pe acest subiect, careia sa-i zic, de exemplu, “Acadelele masculine linse de Tatulici”. E corect acest comportament mediatic? Nu. De aceea am scris aceste randuri, pentru ca vreau sa vad probe care sa dovedeasca faptul ca membrii info-trip-ului neo-zeelandez au fost corupti de catre RMGC.

afla mai mult: VoxPublica: Salt la gatul lui Turcescu

afla mai mult:
Zbor… combination!

Nu am vrut să abordez subiectul remanierii până ce nu am văzut finalul.
Trei sunt chestiunile importante.
1. Remanierea a vădit sporirea forței politice a deputaților și senatorilor în interiorul PDL. E o consecință a introducerii votului în circumscripții uninominale. Premierul – care a susținut mereu că remanierea se face, nu se discută – a așteptat să discute cu grupurile parlamentare pentru a face schimbările în guvern. Am putea spune că remanierea s-a parlamentarizat. Nu doar din perspectiva mecanismului, ci și a rezultatului final. Spun asta pentru că toți miniștri noi sunt deputați sau senatori, în timp ce miniștrii înlocuiți nu erau – cu excepția lui Berceanu – parlamentari. Filialele PDL care au obținut ministere sunt: Bacău, Brașov, Bistrița-Năsăud, București (sector 2), Sibiu și Timiș.
2. Publicul a avut parte și de două mari surprize. Prima este solicitarea demisiei premierului. Așa cum se știe, demisia e opusul remanierii, fiindcă presupune un nou vot în parlament. Cruciada a fost purtată de un număr mic de deputați, ca și de un membru al guvernului. Ea a eșuat pentru că nu a fost rostit numele vreunui înlocuitor. Istoria e ceva mai complicată, dar esențialul este că frica de necunoscut a fost mai tare decât curajul de a-i spune adio lui Emil Boc. A doua surpriză este plecarea din guvern a domnilor Videanu și Berceanu, care aveau și influență în partid, și experiență guvernamentală.
3. În sfârșit, nu poate scăpa atenției faptul că, dacă doi dintre noii miniștri au și notorietate, și experiență ca membri în guverne anterioare (Boagiu și Tabără), ceilalți sunt lipsiți și de notorietate, și de experiență. Nu e neapărat un handicap.
Să le mulțumim celor care au plecat și să le urăm succes celor care au intrat sub bagheta lui Emil Boc!

afla mai mult: Remaniere

După 17 Nentori, blestemul albanez loveşte iarăşi familia Lucescu şi fotbalul românesc. Undeva într-un apartament din Bucureşti, aseară, în timpul meciului: „Ce, mă, e meci?”, „Şi e oficial?!”, „Cine?! România? Păi mai există România?”. Dialogul s-a repetat în multe alte case. Când Marica dădea bară pe zeci de terenuri sintetice se încingeau miuţe, iar la colţ de stradă adolescenţii sprijineau bănci, ignorând meciul. De aici pleacă această actuală generaţie în tentativa de a obţine o nouă calificare. Uitaţi, ignoraţi, pedepsiţi de fani.
Toată moştenirea asta apasă îngrozitor.
Am dat senzaţia că începem bine, dar ne-am lăsat traşi în jocul albanezilor. Încâlcit, agresiv, haotic. Ne-am precipitat, ne-am pierdut luciditatea şi am terminat meciul prăvăliţi spre poarta lor, cu ei agăţaţi ca un scai de jambierele noastre. Golul ce părea al izbăvirii a venit târziu, din partea celui mai în formă fotbalist din România: Bogdan Stancu. Ne gândeam la Belarus, mulţumiţi că am evitat un dezastru. Oare? Ne-am sinucis la o fază fixă, relaxaţi stupid după un meci slab şi urât. Ca un film de groază, din care nu ne mai trezim.

afla mai mult: Blestemul albanez

Saxofonul nu mai cântă… momentan. Pentru că marți e o zi grea pentru DAX. Și, pentru a o depăși, are nevoie de bani. Într-un timp scurt. Sunt doar câteva zile…

Donaţiile se pot face în conturile:

RO52RNCB0087050428350002 (EUR)
RO79RNCB0087050428350001 (LEI)
Titular cont: Nedelcu Gina Manuela
Deschise la BCR Sucursala Pantelimon

Detalii, aici

afla mai mult:
And nothing else matters…

Am văzut că au apărut în presă intepretări rău-voitoare ale informaţiilor privind veniturile angajaţilor MDRT afişate pe site-ul instituţiei. Mai toate acreditau ideea că la ministerul condus de mine s-ar lua nişte salarii uriaşe fără ca eu să fac ceva să remediez situaţia. Vreau să fac câteva precizări în acest sens.

Nu ministrul stabileşte cât ia un angajat sau altul din minister. De altfel, veniturile acestea sunt aceleaşi ca pe vremea miniştrilor Laszlo Borbely şi Vasile Blaga. Ele au suferit doar o scădere cu 25% (la fel ca toţi bugetarii) începând din iulie anul acesta.

Rezolvarea situaţiei nu se poate face decât în urma aplicării legii unice a salarizării, care ar urma să uniformizeze aceste venituri. Mă număr printre susţinătorii acestei legi şi abia aştept ca ea să poată fi pusă în aplicare.

Personal, cred că unele salarii din minister sunt cam mari şi ar trebui să sufere corecturi. Nu am însă pârghiile necesare pentru a purcede la aceste modificări. Şi aşa sunt primul ministru al Dezvoltării care a făcut reduceri de cheltuieli şi restructurări în instituţie.

În ceea ce priveşte veniturile angajaţilor pe iulie raportate la luna precedentă, trebuie făcute doar două observaţii: o parte dintre ei a beneficiat de sporul de 75% pentru că operează cu fonduri europene; altora li s-au plătit zilele de concediu neefectuate până la data la care s-au încheiat raporturile contractuale cu MDRT (au fost concediaţi sau au plecat ei din minister).

În final, aş face o observaţie generală: ministerul pe care îl conduc se numără printre primele care au afişat pe site veniturile angajaţilor şi printre puţinele care încă o mai fac şi la data actuală. Nu am nimic de ascuns şi, atât timp cât voi fi ministru, voi insista ca aceste venituri să fie la vedere. Singurul lucru pe care îl cer unei părţi a mass media este să dea dovadă de mai puţină rea-credinţă.

afla mai mult: Precizari privind nivelul salariilor din MDRT

Pe linga interviul semnalat, alte patru texte in dosarul din rev 22.

I. “Emfaza, grandilocvenţa şi chiar patosul lipsesc atât din gesturile şi atitudinile lui Andrei Pleşu, cât şi din scrisul său. Moderaţia şi discreţia l-au însoţit în toate ipostazele: specialist în istoria artei şi exilat la Tescani, ministru şi consilier prezidenţial, discipol şi maestru, scriitor şi formator de opinie. Cum se explică faptul că o personalitate atât de moderată şi de discretă a generat, în ultimele decenii, două fenomene profunde şi contradictorii: unul de atracţie şi de admiraţie, altul de contestare violentă şi calomniere grobiană?”

II. “Când mi se mai întâmplă să fiu întrebat dacă d-l Andrei Pleşu este „de dreapta“, răspund imediat: „da, cel puţin de dreapta“. De ce spun că, după părerea mea, d-l Pleşu este „de dreapta“? Întâi, pentru că, vorba d-lui Caragiale, e vechi. Adică este un apărător ireductibil al „bunului simţ“ (pledoariile sale pentru stilul de bun simţ, pentru vorbirea românească de bun simţ, pentru gândirea în termenii bunului simţ sunt cele mai importante demersuri de acest gen din spaţiul nostru public). Este un apărător al tradiţiei şi al ordinii fireşti. Este un anticomunist. Are umor.Este unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Este un elitist, în sensul că apără şi promovează elitele şi ideea elitară. Se uită spre Dumnezeu cu frică şi cu iubire în acelaşi timp. N-a văzut îngeri niciodată, însă scrie despre ei cu atâta rafinament. Are cultura şi cultul „marilor cărţi“. Admiră sincer când are ce şi nu conteneşte să se mire de lumea din juru-i. Respectă instituţia şcolii. E un pic sceptic. Cultivă melancolia. Este ataşat oricărei forme de memorie. Toate acestea împreună nu pot da decât portretul unui intelectual de dreapta.”

III. “Mai târziu, generaţia formată direct sau indirect la şcoala maeştrilor interbelici s-a trezit întâmpinată (spre stupoarea iconoclaştilor de duzină) de calda preţuire a unui public larg, cărţile lor fiind recenzate encomiastic. Mai mult, au apărut şi articole exegetice sau volume omagiale. Să fie aici o mostră nouă de oportunism? E oare un alt exemplu de „pupincurism“ valah (iertată fie expresia în faţa cititorilor gingaşi)? De ce n-am bănui că se află la mijloc timpul sărbătorii, pe lângă care prea adesea trecem nepăsători, abulici, întristaţi. Apoi, este vorba despre rolul pe care (măcar la tinereţe) îl joacă admiraţia dezinteresată şi prietenia de idei. O fericită întâmplare face, aşadar, ca veacul acesta – altminteri plin de acreală şi ură băltită – să mai prilejuiască întâlnirea cordială între generaţii, admiraţia dialogică, prietenia dezinteresată şi verbul laudativ, care, ştiind sursa ultimă a darului, nu confundă iubirea cu linguşeala. Păstrând exigenţa intervalului şi respectând tâlcul distanţei, pariul admiraţiei merită oricând asumat. El va scoate la iveală bucuria simplă de-a te afla mereu la început de drum.”

IV. “Mi-e greu, în urma tuturor acestora, să îmi imaginez un intelectual care să fi influenţat viaţa publică din România ultimelor două decenii într-un mod mai considerabil. Autor frecventat în egală măsură de specialişti şi de cititorimea cultivată, pionier al studiilor religioase, creator al uneia dintre puţinele instituţii cu o reputaţie neştirbită, Andrei Pleşu a ştiut, în plus, să asiste naşterea unora dintre vocaţiile de serviciu public cele mai semnificative. Iar asta nu e încă totul, îmi spune cumva intuiţia.”

afla mai mult: Plesu. Inca patru

Întâmplător, am văzut la televizor câteva secvenţe de la meciul de fotbal România-Albania. Îmi pare rău că nu am reuşit să ajung la meci, dar, cu ocazia asta, vreau să le urez mult succes „tricolorilor” în noua campanie de calificare la „Europene”.

Pe panourile de pe margine am putut vedea logo-ul din brandul turistic al României. E un lucru cât se poate de bun şi asta arată că funcţionează campania de promovare a brandului turistic. Cred că în sfârşit suntem în stare să ducem o campanie profesionistă la capăt şi mă bucur să văd că în ciuda sau poate datorită scandalului iniţial, promovarea merge mai bine decât ne-am fi aşteptat.

Să vă spun ceva incredibil : a dispărut conţinutul de pe site-ul cu „frunza” de unde ar fi fost copiat logo-ul din brandul turistic. Puteţi vedea cu ochii voştri că adresa http://changetransport.com/ ne redirecţionează către un alt site din Irlanda care nu are nicio legătură cu „frunza” respectivă. De altfel, din câte am înţeles, pe site-ul iniţial s-a umblat o singură dată, pe 29 iulie, ziua în care noi lansam brandul la Shanghai. Sincer, încep să cred tot mai tare în varianta vehiculată aici.

Voi ce spuneţi, a fost premeditat scandalul „frunzei”?

afla mai mult: Brandul turistic la România-Albania

afla mai mult: Munca

afla mai mult:
Nicolae Steinhardt, Despre fidelitate

Ultimele zile au fost destul de complicate din punct de vedere al stabilirii drumului pe care îl are de urmat Partidul Democrat-Liberal. Este clar pentru oricine că măsurile de austeritate asumate de Guvernul au afectat încrederea în partid. Înlocuirea Cabinetului era un gest menit să salveze partidul. Dacă vreţi, un nou început, cu oameni noi şi cu un nivel de încredere mai mare din partea românilor. Ca să poţi cere solidaritate, trebuie să oferi întâi speranţă.

Cred în continuare că drumul pe care a păşit Guvernul Boc până acum nu este cel mai uşor pentru partid. Normal că nimeni nu-l place pe cel care stabileşte sentinţa şi, poate şi mai puţin, pe cel care o pune în aplicare. Într-o formă sau alta, această generaţie de miniştri poate fi privită ca una de sacrificiu. Chiar eu am luat măsuri dificile, care însă erau necesare.

Să nu creadă cineva că demisia Cabinetului ar fi fost un lucru simplu. Recunosc: când am cerut depunerea mandatului de către Premier, am gândit ca membru de partid, nu ca ministru.

Partidul a decis altceva şi asta printr-o majoritate legitimă. Este o asumare politică a Guvernului, poate mai mult ca niciodată. Şase miniştri au fost înlocuiţi, din care trei tehnocraţi, cu şase parlamentari ai partidului. După decizia de ieri, bună sau rea, partidul este ombilical legat de Executiv. Partidul a stabilit că este alături de Cabinetul Boc şi la bine, şi la greu.

Din punctul meu de vedere, mandatul primit ieri seară la Colegiul Director al PD-L impune continuarea pe mai departe a aceleiaşi linii de măsuri ale Guvernului. Într-un final, sperăm noi nu foarte îndepărtat, rezultatele sacrificiilor de acum se vor vedea. O mai spun o dată: avem marea şansă de a fi cei care scoatem România din criză. Totul este să nu ne abatem de la drumul pe care l-am stabilit şi pe care am păşit până acum.

afla mai mult:
Un nou inceput

Înţeleg ce caută acolo Băsescu. Aş putea, la o adică, să înţeleg şi ce caută Boc acolo, cu noii lui pitici din guvernul proaspăt remaniat. Să zicem că aş putea fi lămurit şi cu prezenţa lui Geoană. Dar ce nu pot să înţeleg, oricît m-aş chinui, e caută acolo tipul indicat de săgeata roşie. Băieţel, cine eşti tu şi cine te-a pus la colţ? Ai făcut prostii?

(click aici dacă vreţi să-l vedeţi mai bine)

sursa foto: www.presidency.ro

afla mai mult:
Bă, da’ tu cine eşti?

afla mai mult:
Sovrana di Grazie e Madre Pia

afla mai mult:
O Lume Nebuna – REVINE

Alege-ţi o formă geometrică favorită, fără ca unghiurile ei să devină un pericol pentru simţul tău poetic. Ridică-i umbre, împarte forma în altele mai mici folosindu-te de câteva amintiri dragi. Într-un colţ lasă un loc pentru un cireş imaginar, pentru un personaj literar sau un râu. Alege-ţi câteva culori. Oferă-i fiecărei forme câte o denumire: Bună dimineaţa, Verdecerc, îi poţi spune unui cerc, Ai să îmi spui ceva, Albastruîntrebare, o poţi complimenta pe o alta. De ce nu? Doar sunt prelungirile tale.

În cazul în care sunteţi nehotărâţi, Fundaţia Calea Victoriei vă aşteaptă la un atelier de design. Mai multe amănunte puteţi afla din noua casă virtuală a Fundaţiei.

afla mai mult: Lecţia de design

Prezentată de @Cetăţean şi @Băşcăliosul, bărbierii din Politeia.

Pentru o recapitulare aveti Tăierea moţului – 1 si Tăierea moţului – 2

Motto: Magistratura ceauşistă se joacă cu noi de-a Baba-oarba şi mitraliera restrictivă de drepturi. Orbecăind, ocheşte statutul constituţional-restrictiv, inexistent în comunism, şi loveşte în plin pensiile speciale, parvenite pe cale ombilicală dintr-o vechime burtometrică. În statul de drept, posterior, îşi revendică răsplata oarbă întemeiată pe marea condamnare, cu executare la locul de muncă şi domiciliu forţat. Mitraliera restrictivă de drepturi trage cu cartuşe oarbe, dar transmisibile ca boala ereditară. Nici poştaşul nu mai sună de ori: executarea se produce cu cardul alimentat de o naţiune orbită de culmea contributivităţii.

18. Ali-Baba magistraturii e statutul ceauşist curat-murdar al judecătorilor şi procurorilor.

Alba-neagra de bulibăşeală îşi are originea curat-murdară în perioada comunistă. Alături de cei 40 de asimilhoţi şi 10 negri mititei, Baba magistraturii simulează statutul constituţional restrictiv de drepturi, deplânse de CCR prin decizia 873/2010, dar pe care nu le-au avut nicicum în perioada comunistă şi nici câţiva ani după 1989. Recompensarea cu pensii speciale a activităţii prestate de judecători şi procurori în acea perioadă, în temeiul statutului constituţional restrictiv de drepturi –(apărut abia după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991) a instituit o malformaţie congenitală de proporţii. Propunerea noastră de tăiere a moţului rezolvă simultan şi extirparea chistului urcat la ţeasta botezaţilor, după principiul „Peştele iliescian de la cap se închistează şi din această cauză dă din coadă, din generaţie în generaţie”.

Vechimea acumulată de Baba magistraturii -din acea perioadă ciumată- nu are nicio noimă în raport cu oferta constituţională intrată ulterior în vigoare; constituie doar premisa acordării pensiei de asigurări sociale (normală, comună, contributivă, din bugetul public de asigurări, în condiţiile legii universal valabile), pe baza stagiului de cotizare prin care au contribuit la fel ca toată suflarea românească din câmpul muncii.

Pensia contributivă -după vechimea în magistratura comunistă- nu oferă motive de contestare, este cuvenită şi nu se pune problema să fie afectată; însă ea nu poate fi confundată cu pensia de serviciu acordată pentru aceeaşi perioadă ceauşistă, deoarece nu corespunde caracteristicilor şi argumentelor CCR, inclusiv când afirmă că pensia de serviciu „reprezintă o compensaţie pentru situaţiile dificile în care au lucrat aceste persoane”. Extinderea compensării dificultăţilor post-ceauşiste şi asupra perioadei dinainte de1989, în condiţiile în care nu a fost marcată de restricţiile invocate de CCR, face ca pensia specială atribuită vechimii din perioada comunistă să se potrivească exact ca Baba anterioară şi mitraliera posterioară restrictivă de drepturi.

Condiţiile supraomeneşti (văzute şi onorate de CCR în decizia 873/2010) nu se regăsesc în perioada ceauşistă, iar cine doreşte pensie specială- în locul celei cuvenite de drept pentru stagiul de cotizare- nu are decât să efectueze activitate numai în funcţia de judecător sau procuror, până când ajunge să (a)cumuleze vechimea efectivă de 25 de ani. Însă aceşti 25 de ani nu îi poate cumula oricum şi de oricând, ci numai din momentul numirii în temeiul constituţiei post-ceauşiste. Vechimea în magistratură reprezintă un artificiu ieftin, dar care costă scump, de deturnare a asimilaţilor şi chiar a neasimilaţilor, în scopul teleportării ei în locul ocupat de judecători şi procurori în condiţiile statutului apărut abia după 1991.

Vechimea în magistratura comunistă e mult mai tristă, n-are nimic de-a face cu statutul lui Ion Botezătorul, doar mitraliază cu drepturi fictive şi lacrimogene.

Baborniţa magistraturii, cu trecutul ei glorios, se crede atrăgătoare şi vrea cu banii înainte… de a se naşte constituţia care îi apără onoarea nereperată. Şi trage în neştire cu mitraliera restrictivă de drepturi, dar, orbită de demnitate, nu vede cartuşele oarbe, golite de conţinutul invocat orbeşte.

19. S-o luăm băbeşte!

Orice fost, actual sau viitor jude/proc.- beneficiar de umplutură în magistratură, prin asimilarea altor funcţii prestate, dar diferite de jude/proc- dacă a activat după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991, are în mod evident şi o perioadă de trecere prin „purgatoriul” statutului de adevărat magistrat, efectiv ca jude/proc , cât a fost uns şi chiar şi-a exercitat numai o astfel de funcţie. Pentru această perioadă neagră, de purgaţie, îl vom numi în continuare: „jude/proc. pur-negru-real”.

Orice fost jude/proc în perioada comunistă (şi eventual încă un timp după 1990, până au intrat în vigoare şi s-au aplicat prevederile constituţionale, inclusiv privind numirea în funcţie, după constituţia 1991 şi legile organice derivate din ea)- indiferent dacă a mai activat sau nu ulterior sub regimul constituţional în statul de drept- îl considerăm tot jude/proc pur, adică fără nicio altă perioadă de asimilare, şi îl vom numi: „jude/proc pur-sânge-imaginar”; un fel de cal alb cu stea roşie în frunte, care îşi imaginează că ar fi fost negru, inclusiv de mânie din cauza persecuţiei cu rstricţii dintr-un statut… inexistent la acea vreme.

Aici am bate şaua, ca să priceapă înţărcabilii vorba asimilată: „Calul de dar nu se caută la dinţi… ca să nu vezi că de fapt e cotoroanţa magistraturii comuniste”.

Ambele categorii de purităţi magistrale, pentru a obţine pensia specială (de serviciu), au aceeaşi problemă esenţială: umblă cu magistratura vopsită… în negru de statut- aplaudat printre lacrimi de soborul CCR în timpul botezului- dar care nu-i altceva decât umplutură dintr-un statut mincinos prin asimilare, plin cu restricţii goale. Aceşti recompensaţi nu sunt pensionaţi după stagiul de cotizare şi nici după vârsta de pensionare (ambele condiţii fiind necesare doar prin dispoziţiile legii pensiilor muritorilor de rând) ci după vechimea în magistratură. Da’de unde, până unde şi, mai ales, până când? Tăierea moţului răspunde la aceste întrebări incomode categoriilor de umplutură.

Creaturile magistraturii nu au de unde să adune perioada de statut jude/proc. pur-negru-real şi de asta apelează la coabitarea cu asimilarea altor funcţii, însă asimilaţii sunt albi din naştere şi orfani de statutul constituţional restrictiv de drepturi. Din moment ce însăşi Baba magistraturii, (mal)formată din jude/proc. pur-sânge-imaginari, e succesoarea moştenirii concepute din perioada ceauşistă, ce să mai spunem de asimilaţii cu activităţi prestate tot în comunism, care nici măcar n-au ocupat funcţiile de jude/proc? S-au născut tot pentru business şi sunt cel puţin la fel de greu de digerat fără statut, ca orice asimilat din toate timpurile.

20. CCR nu se opune tăierii moţului asimilaţilor; dimpotrivă, lansează o invitaţie la petrecere.

Decizia CCR nr. 873/2010: „Curtea reţine că aspectele de ordin financiar din expunerea de motive a Guvernului nu pot constitui veritabile argumente în sprijinul constituţionalităţii dispoziţiilor legii criticate, însă pot reprezenta un punct de plecare în analizarea de către legiuitor a oportunităţii eliminării dreptului persoanelor asimilate de a beneficia de pensia de serviciu a magistraţilor, în măsura în care nu li se impune respectarea aceluiaşi statut restrictiv de drepturi.”

La fel susţinem şi noi. Cui nu i-a fost impusă respectarea aceluiaşi statut, restrictiv de drepturi, îi tăiem moţul şi îi recomandăm frecţia trecătoare: de la specialităţi, la pensia contributivă.

Cu alte cuvinte, CCR zice: „Stimaţi legiuitori, dacă vreţi să le-o tăiaţi asimilaţilor, n-avem nimic împotrivă, chiar dacă în cazul acestora vorbim tot de pensie de serviciu a magistraţilor, deoarece asimilaţilor nu l-ea fost impus acelaşi statut restrictiv de drepturi. Am avut în cap ideea să încercăm separarea apelor din cristelniţă, dar ni s-a părut mai umanitar s-o lăsăm baltă în coadă de peşte şi să-i dăm domnului legiuitor libertatea de a lua din ceea ce tot el a dat. Asta numai dacă vă prindeţi… de nadă sau ca laptele pentru proaspeţii botezaţi. Domnului ne rugăm, să ne ierte că am păcătuit cu gândul preacurviei constituţionale, fiindcă nu v-am dat mură şi nafură-n gură -despre cum să reparaţi legea criticată, odată cu adaptarea ei parlamentară la condiţiile deciziei noastre de pomină- taman pe considerentul că dacă nu se prinde domnul, poate prelungeşte somnul. Aşa să-i ajute interesele! Ne cerem iertare şi pentru numărul mare de lingăi din parlament, mai exact, lingăi ai magistraturii răspândiţi prin comisiile juridice şi birouri permanente reunite în gândul nesimţirii, aghezmuiţi cu gândurile bune ale parvenirii de azi, ale magistraturii lor de mâine şi chiar ale pensiilor lor speciale de poimâine. Ăştia sunt de fapt şi de drept născuţii prematur şi avortonii magistraturii viitorului în prezent; au preferat să scoată de la reparaţie dispoziţiile art.1 litera c din Legea 119/2010, asumată de guvern. Domnului să ne rugăm, ca toţi aceşti dezinteresaţi să vadă cu ochi buni tăierea moţului de la bărbierii din Politeia! Amînaţi asimilaţi tăiaţi!”

La fel de bine CCR a avut posibilitatea să admită de la început sesizarea ICCJ, dar parţial şi condiţionat, utilizând aceeaşi formulă cu „măsura”, ca în multe alte cazuri: „constată că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale numai în măsura în care, prin eliminarea dreptului persoanelor de a beneficia de pensia de serviciu a magistraţilor, nu se impune respectarea statutului restrictiv de drepturi.” CCR a optat pentru calea discutabilă, dar nu în totalitate condamnabilă, de a constata neconstituţionalitatea textului integral- „în corpore magistratum, botezat la bulibăşeală”- şi să-i lase parlamentului opţiunea să discearnă eliminarea sugerată în privinţa asimilaţilor.

21. Scopul şi durata vizitei, vă rugăm! Trei, Doamne, şi toate trei… definitorii la petrecere.

Conform extrasulul din decizia 873/2010, judecătorii CCR au realizat că salvarea pensiilor pe considerentul statutului constituţional-restrictiv stă greu copăcel. E şubredă, incompletă, vulnerabilă, şi mai ales contradictorie faţă de menţinerea pensiilor pentru asimilaţii străini de acelaşi statut, pe toată perioada activităţii în funcţia asimilată, exterioară perioadei efective de jude/proc şi adunată -prin înşelăciune- la vechimea în magistratură.

Judecătorii CCR admit că pensia specială a asimilaţilor poate fi eliminată, iar cauza este însăşi perioada de asimilat-parvenit şi care face posibilă descompunerea vechimii din magistratura albă-neagră de umplutură în 2 părţi distincte: perioada albă (fără statut) şi, respectiv, neagră (numai cu statut constituţional-restrictiv).

Această delimitare se impune, justifică şi clarifică măsura tăierii pensiilor speciale, propusă de noi:

-N-ai statut, Kaputt! Ai perioadă insuficientă de statut, Kaputt! Resursele vechimii în magistratură sunt oricum corespunzătoare pentru pensia asigurată din sistemul public.

CCR a motivat şi în alte decizii distinţia netă între jude-proc. reali şi asimilaţii menţionaţi la art.86 din Legea 303/2004, doar în scopul umplerii vechimii în magistratură:

Decizia CCR nr. 332/2006: „Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 303/2004 prevede dreptul la pensia de serviciu numai pentru judecători si procurori, iar nu si pentru categoriile de persoane cărora art. 86 le recunoaşte vechimea în magistratură pentru perioada in care au indeplinit functiile enumerate in acest text. Categoriile de persoane prevăzute la art. 86 din Legea nr. 303/2004 nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu judecătorii şi procurorii prin simplul fapt că nu îndeplinesc aceleaşi funcţii.”

Recunoaşterea vechimii în magistratură pentru perioada în care cei enumeraţi la art. 86 au îndeplinit alte funcţii, în afara celei de jude/proc, nu a semnificat automat dreptul asimilaţilor la pensia de serviciu şi nici metamorfozarea acelor perioade (privind situaţii juridice diferite) în vechime cu statutul de jude/proc, chiar dacă ulterior au reuşit să acceadă în aceste funcţii.

Ulterior, prin complicitatea legiutorului şi modificarea/completarea legii 303/2004 (pe traseul arătat în episodul anterior) au trecut pârleazul spre pensiile speciale mai mulţi profitori de ocazie prin asimilare, dar asta nu le-a schimbat situaţia juridică diferită din perioada cât nu au activat efectiv în funcţia de jude/proc, nici lor şi nici altor categorii de asimilaţi, strecuraţi în decursul timpului, mai devreme sau mai târziu.

Perioada albă, de activitate prestată în funcţii neguvernate de statutul constituţional-restrictiv, fiind esenţial distinctă de perioada neagră (singura compatibilă cu pensia de serviciu), din delimitarea lor, în conformitate cu eliminarea pensiilor asimilaţilor şi în concordanţă cu sugestia CCR din pragraful extras, se desprind trei mari elemente definitorii pentru operaţia de tăiere a moţului pensiilor speciale:

A. Momentul de la care începe să curgă vechimea efectivă în funcţia de jude/proc. şi nu pentru vechimea în magistratura ospitalieră de-a valma. Numai după intrarea în vigoare a constituţiei din 1991 a devenit posibilă instituirea statutului invocat de CCR, dar momentul de la care s-a declanşat clepsidra vechimii este cel al numirii prin decret în funcţia de judecător sau procuror.

CCR a identificat statutul constituţional restrictiv de drepturi după numerotarea din constituţia revizuită în 2003, din art. 125 alin 3 (jude) şi respectiv art. 132 alin 3 (proc), cu aceeaşi formulare: „Funcţia de judecător/procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.”, dar ambele texte au redactarea identică (nerevizuite în 2003), păstrată după constituţia din 1991, la art. 124 alin 2 pt judecători, respectiv art. 131 alin 2 pentru procurori. CCR a avut o jenă să le amintească trecutul, s-a eschivat de la recunoaşterea momentului de la care este posibilă măsurarea timpului „statutar” şi, astfel, a evitat să inducă vreun semn de întrebare privind existenţa Babei magistraturii, ştirbită taman de statulul aflat la baza justificării pensiilor speciale în discuţie.

B. Durata „vizitei” numai în funcţia de jude-proc, întrucât ar fi de-a dreptul infantilă menţinerea şi acordarea pensiei speciale pentru o perioadă de activitate oricât de mică sau ridicol de insuficientă, de parcă s-ar compensa activitatea extratereştrilor aflaţi în trecere printr-o instanţă din câmpul muncii absurdului. Din simpla corelare a parcursului normal pentru un absolvent al facultăţii de drept (la vârsta normală de 25 ani) cu vârsta anormală de pensionare de 60 de ani (cu anticipaţe de 5 ani faţă de muritorii de rând) rezultă deja o diferenţa de 35 de ani. O vechime destul de normală pentru pensia specială – corespunzătoare activităţii desfăşurate numai în funcţia de jude/proc. drept „compensaţie pentru situaţiile dificile”- pe durata determinată. Cu vechimea de scurtă durată şi în rest asimilată, magistratura a ajuns în stadiul de ascunzătoare şi cale de căpătuială pentru întârziaţi, neadaptaţi cu studiile la timp sau repetenţi, specializaţi în procurarea de diplome pe bandă.

Vechimea generală de 25 de ani, prevăzută din 1992 încoace ca vechime în magistratură este deja cu 10 ani mai mică decât s-ar potrivi oamenilor normali, dar suntem convinşi că nici menţinerea acesteia nu va satisface poftele de normalitate ale parveniţilor, care numai de activitate efectivă în funcţia de jude/proc n-au posibilităţi şi chef. O mulţime de neterminaţi, inclusiv în privinţa studiilor într-un timp rezonabil, se adaptează din mers la „primenirea” sistemului judiciar.

C. Baba magistraturii comuniste are un regim cel mult de asimilat get-beget şi nu-şi mai găseşte locul în vechimea pentru pensiile speciale, întrucât nu mai întruneşte condiţiile invocate de CCR.

Operaţiunea de tăiere a moţului, prin textul propus de noi în completarea legii 119/2010, respectă condiţiile CCR, ţine cont de toate distincţiile între perioadele albe-negre (fără şi respectiv cu statut constituţional-restrictiv), defineşte punctele A,B,C , (aici sunt şi răspunde la întrebările sus amintite „mai ales până când?”), dar mai oferă o serie de avantaje, nu doar economice, ci organizatorice şi de administrare a actului de justiţie.

Repetăm textul propus în episodul „Moţ-1”, de completare a tăieri pentru: „pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor care nu indeplinesc condiţia vechimii de 25 de ani, realizată numai prin exercitarea efectivă a acestor funcţii, continuu sau cumulate, din perioada sau perioadele pentru care au fost numiţi după intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991.

Adică: „25 de ani”- vechimea „numai” în funcţiile de judecător şi pocuror, fie continuu în oricare din ele, fie alternativ (când un judecător devine procuror sau viceversa, în perioade „cumulate” pt. determinarea vechimii), din momentul „numirii” (prin decret prezidenţial; a existat o singură excepţie, prin Hotărârea Parlamentului HP nr. 6/16.06.1992 de numire a 46 judecători la CSJ ), în temeiul art. 124 din constituţia din 1991 (şi al legii 92/1992, publicată în MO nr. 197 din 13.08.1992)

Legea 92/1992 de organizare judecătorească a fost aplicată prima dată în 28.06.1993, ca temei legal de numire (a 212 judecători în tribunale şi curţi de apel şi a 145 procurori în parchetele de ambele niveluri) prin decretul nr. 107 (publicat în MO 141/30.06.1993).

Despre ce fel de judecători şi procurori, cu statutul lor constituţional-restrictiv, mai vorbesc în ultima vreme oamenii (de bine)? Statutul derivă din constituţia 1991, cadrul legal de aplicare a normelor constituţionale l-a constituit Legea 92/1992, legea făcut posibilă constituirea CSM, fără de care nu puteau fi numiţi judecătorii şi procurorii în revoluţionarul stat de drept:

Legea 92/1992, art. 51 (devenit ulterior art.47): „Judecătorii şi procurorii, cu excepţia celor stagiari, sunt numiţi prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.( text preluat identic din art. 133 alin 1, constituţia 1991).

Constituţia şi mama statutului au impus în primul rând numirea prin decret în funcţiile de judecător şi procuror. Fără această condiţie nu se poate vorbi despre niciun statut constituţional, nici permisiv, nici restrictiv, fiindcă lipseşte subiectul de drept atunci când îl localizăm într-o perioadă dinainte de a se naşte, cu atât mai puţin înainte de constituţia paternităţii, când mama statutului lui avea o inexistenţă desăvârşită şi onoarea pătată în statutul de Baba magistraturii.

22. Pentru unul ciuma-i mumă, pentru altul… proastă glumă!

Vă prezentăm doi foşti judecători, numiţi după 1991 la câte o judecătorie, la aceeaşi dată, chiar prin acelaşi decret, ieşiţi la pensie în aceeaşi lună a anului 2010 (la doar o zi distanţă între decretele de eliberare din funcţie). Comparaţi elementele datorită cărora primul s-a ales cu pensie de serviciu la 60 de ani, după 25 de ani îmbrânciţi cu umplutură prin asimilare, pe când al doilea are pensie normală la 65 de ani, după 47 de ani de muncă pe brânci! Ambii au fost trataţi- ca judecători timp de aproape 17 ani-după aceeaşi perioadă de activitate, compensată peste puterea miraculoasă a aceluiaşi statut constituţional restrictiv de drepturi.

a) Lungu Dumitru, judecător, Judecătoria Oneşti. HCSM 14/21.01.2010 Vârsta de pensionare: 60 ani. Vechimea în “magistratură”= 25 ani (aşa zice CSM, după temeiul legal) din care: 1 an+5 luni jusisconsult, 11 luni jurist, 5 ani +4 luni secretar de primărie şi 16 ani +5 luni judecător (numire D220/10.06.1996 , eliberare D223/22.02.2010). Vechime în muncă: 24ani +1 lună; atât cât se vede. A obţinut pensie specială, după vechimea în „magistratură”, temei legal: art. 82 alin. 2 din legea 303/2004. (modif/compl. prin OUG 100/2007, aprobată prin Lg 97/2008; textul se vede în HCSM 14/2010 sau în „Moţ-2” la pct. 14, litera „d”)

b) Bădiţă Gheorghe , judecător, Judecătoria Novaci. HCSM 63/18.01.2010. Vârsta de pensionare: 65 ani +1 lună. Vechimea în magistratură= 16 ani + 8 luni în funcţia de judecător (numire, D220/10.06.1996-idem Lungu D-tru, eliberare D231/23.02.2010 ). Vechime în muncă: 47 ani +3 luni ; A obţinut pensie contributivă, după stagiul de cotizare şi vârsta de pensionare, în temeiul art. 41 din legea 19/2000 (condiţii minime: cotiz. 32 ani +6 luni;vârsta de pensionare: 63 ani şi 9 luni).

Concluzii. Secretarul de primărie -unul din cei 10 negri mititei- oricum ar da-o, între ian. 1990 şi ian. 2010 a avut 20 de ani de viaţă, iar pentru a atinge vechimea în magistratură necesară obţinerii pensiei speciale, a mai adunat (peste cei 16 ani şi 5 luni de judecător) două feluri de asimilări de umplutură, dinainte de ian. 1990 şi după.

Magistratura primară de secretariat s-a desfăşurat ca Prefectura lui Bulă, când numără steagurile lui Nea Iancu, deoarece 5 ani + 4 luni de secretariat, adunaţi la cei 16 ani+5 luni judcător, fac 21 de ani+9 luni. Or, asta depăşeşte deja cu 1 an şi 9 luni cei 20 de ani de viaţă post-traumatică (de după ian. 1990). Cu ceilalţi 2 ani şi 4 luni (jurist consult+jurist), atestă o perioadă comunistă de cel puţin 4 ani şi o lună, peste cei 20 de ani. Pensia specială i-a fost oferită judelui Lungu Dumitru datorită perioadelor decisive de secretariat, alături de celelalte umpluturi prin asimilare (A-înainte de 1990: 4 ani +1 lună; B-după 1990: 3 ani şi 8 luni) în total de aproape 8 ani (7 ani şi 9 luni). Fără perioadele asimilate, în care n-a avut nici urmă de statut constituţional-restrictiv, ar fi rămas cu aceeaşi vechime de aproape 17 ani şi cu pensie de muritor ca judele Bădiţă Gheorghe.

Colac peste pupaţi piaţa magistraturii, secretarul-jude de Oneşti a mai beneficiat de o ofertă specială din partea guvernului Tăriceanu 2 prin OUG 195/2008 (din 25 noiembrie), cadou la spartul târgului de guvernare, prin care a fost conceput alt negru mititel, în stare embrionară: “perioada cuprinsa intre promovarea examenului de absolvire si numirea de catre Consiliul Superior al Magistraturii in functia de judecator sau procuror stagiar, precum si perioada in care o persoana a avut calitatea de judecator sau procuror stagiar” s-au metamorfozat în vechime in functia de judecator sau procuror. Embrionul negru-mititel a creat un cordon ombilical pentru o altă generaţie de pensionari speciali, cu simptome de respiraţie naţională neîndestulată… la numărul de ani din magistratura improvizaţiei. Metoda de concepţie in vitro-veritas cu statut neconceput, dar început, ca Făt-Frumos din lacrima curată şi căzută la botezul de cumetrie din cauze restrictive de drepturi!

Cu acest supliment embrionar de ultimă generaţie, de 2 ani şi 9 luni, Lungu a prelungit cei 13 ani şi 8 luni efectivi în funcţia de judecător (dintre decretele de numire şi eliberare prin pensionare), pînă la 16 ani şi 5 luni, câţi apar în HCSM. În total, aproape 11 ani de umplutură, din care doi negri mititei, pentru o pensie specială obţinută la 60 de ani, în timp ce aceeaşi perioadă în funcţia de judecător şi o vechime în spate de 47 de ani i-au oferit ceiluilat judecător, legal, doar o pensie de asigurări sociale, la 65 de ani. Nu-ţi vine să-ţi bagi toate neamurile asimilării în magistratură?

Bădiţa Gheorghe, cu numele lui predestinat, era la lucru când s-a-mpărţit norocu’ pe perioade de asimilare-umplutură. Ca judecător a ratat pensia de serviciu, însă e un caz rarissim, întrucât aproape toată lumea magistraturii are condiţii să profite de înmulţirea în timp a categoriilor de asimilaţi de pretutindeni. Asemănăturile sunt luate la însămânţarea, cultivarea şi recoltarea vechimii în magistratură pe arătură. Categorii de profesii asimilate să fie, muşterii se găsesc cu duiumul! Lărgirea bazei de asimilare nu a fost deloc dezinteresată şi nu e prost magistratul fără vechime care cere, ci legiuitorul care dă… să fie primit! Dialogurile de mai jos sunt edificatoare.

23. Baba magistraturii, în culmea condamnarii comunismului… la răsplată cu vârf îndesat.

În constituţia Republicii Socialiste Romînia din 1965 nu avea cum să existe vreo prevedere restrictivă de drepturi pentru judecători sau procurori, pentu simplul motiv că nimeni nu-şi permitea să se împrăştie în mai multe locuri în acelaşi timp, cu atât mai puţin să-şi dorescă mai multe afaceri. Nu era ca în statul de drept la căpătuială, în schimb judecătorii şi procurorii erau la discreţia organelor de partid locale şi judeţene, mai ales ca instrumentar perfecţionat în executarea comenzilor comuniste diverse. Când veţi avea timp, aruncaţi o privire printre cei vreo 400 de magistraţii dresaţi şi bine recompensaţi (aici) , ca să ştim despre cine mai vorbim.

În schimb din legile organice nr. 58/1968 pentru organizarea judecatorească, respectiv nr. 60/1968 pentru organizarea şi funcţionarea Procuraturii Republicii Socialiste România , se pot observa câteva norme edificatoare în privinţa egalităţii de tratament în faţa legii, inclusiv în raport cu rigorile codului muncii.

Art. 81: „Dispozitiile codului muncii si celelalte prevederi ale legislatiei muncii sint aplicabile judecatorilor”

Art. 82: „Judecatorii beneficiaza de aceleasi drepturi pe care le au, potrivit legislatiei muncii, angajatii cu contracte de munca pe durate nedeterminate”

Principiul contributivităţii a stat la baza contractului cu statul pentru orice muritor, astfel încât generaţiile următoare de pensionari să nu se căpătuiască prin statutul de tâlhar la drumul mare spre asimilare. Dacă statul de drept, constituit în 1991, a creat statulul special al judecătorilor şi procurorilor, atunci să i se dea cezarului ce-i al cezarului şi nu al Babei magistraturii!

a) Gura spoveditului adevăr grăieşte. Vă prezentăm câteva mostre de dialoguri din CSM (şedinţe din secţia judecători şi plen). Judecători pensionaţi au cerut reînvestirea în funcţie.

Lidia Barbulescu: Cand v-ati pensionat? Paval Calin: La 1 august 2006. L.B: Nu e bine la pensie? P.C: Parca mai bine era in activitate.

Lidia Barbulescu: Cati ani ati fost judecator?;Voiu Elena Doina: „14 ani si ceva”;L.B: De ce v-ati pensionat?; V.E.D. : Legea care a aparut… Sa beneficiez de dispozitiile legii…” (Sedinţă plen) L.B: Ce v-a determinat sa va pensionati? V.E.D. : Aparitia legii desi eu doream sa raman in magistratura

Lidia Barbulescu: De ce v-ati pensionat? Felicia Maria Matei: Am profitat de noile dispozitii ale legii. Am fost consilier juridic multi ani.

Redate după şedinţele din 19 oct. 2008 (aici)

b) O explicaţie pentru ultimele cuvinte din motto.

De 18 ani încoace, prin puzderia de facilităţi magistrale se află şi prevederile art. 99 din Lg 92/1992 (preluat pentru continuitate, în familia magistaturii, de art 79, alin 5 , Lg 303/2004) :

“Magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.”

Ştiţi care este culmea contributivităţii ?

Când un magistrat cu pensie specială îţi râde în nas cu o proteză plătită de tine.

Filed under: Analize, Civic, Justitie, Opinie, Sfârşit de săptămână, Societatea Civila Tagged: @Băşcăliosu, @Cetatean, CC, CSM, ICCJ, Justitie, Sfârşit de săptămână

afla mai mult: Tăierea moţului pensiilor speciale ale magistraţilor (3)

Nu ştim de ce-au plecat şase miniştri din guvern, fiindcă toţi declamă ritos că şi-au îndeplinit obiectivele asumate. Şi nici măcar ce isprăvi măreţe de arme i-ar putea recomanda pe înlocuitorii lor. Însă n-o să ne luăm noi doar din atât. Important e că noul cabinet pleacă de la o bază solidă. În timp ce oamenii stau la cozi ca animalele ca să dea bani la stat şi sunt anunţaţi de preşedinte la tv că mai urmează un an greu, plin de privaţiuni, pentru ei, păsările şi porcii au norme metodologice întru subvenţionarea de către stat a bunăstării proprii. Să fie într-un ceas bun, popor!

afla mai mult:
Să vă fie bunăstarea mişto, băi, porcilor!

afla mai mult:
E oficial. GDS-istul Calin Anastasiu, editorialist la TVR si co-fondator al IMAS impreuna cu Alin Teodorescu, a fost folosit ca sursa de Securitate,…

Monica Macovei propune un proiect pilot, privind combaterea coruptiei, ca parte a bugetului Uniunii Europene pentru 2011

Comisia pentru libertati civile, justitie si afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European a adoptat proiectul de buget al Uniunii Europene pentru 2011, care include un proiect pilot initiat de europarlamentarul Monica Macovei pentru identificarea si reducerea costurilor coruptiei in achizitii publice cu fonduri europene.

“Coruptia costa multe milioane de euro din banii cetatenilor europeni. Trebuie sa punem cifrele pe masa si sa schimbam procedurile care favorizeaza coruptia si frauda cu banii europenilor,” spune Macovei.

Proiectul de buget al Uniunii pentru 2011, care include acest proiect pilot, urmeaza a fi supus votului plenului Parlamentului. Dupa finalizarea procesului legislativ, proiectul pilot urmeaza a fi administrat de catre Comisia Europeana.

Amendamentul cu proiectul pilot a fost initiat de Monica Macovei si cosemnat de europarlamentarii Simon Busutil (PPE, Malta ) si Mariya Nedelcheva (PPE, Bulgaria ).

Monica Macovei este europarlamentar in grupul Partidului Popular European (PPE), aleasa pe lista Partidului Democrat Liberal din Romania . Este membru al Comisiei pentru Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne (LIBE) si a Comisiei pentru Control Bugetar (CONT), precum si supleant in Comisia pentru Afaceri Externe (AFET) si presedinta a Delegatiei interparlamentare de cooperare UE-Republica Moldova.

Background: 75% din cetatenii Uniunii considera coruptia o problema majora in tara lor (Eurobarometru 2007 si 2009), iar 88% solicita o mai mare implicare a Uniunii in combaterea coruptiei (consultarea pentru Programul de la Stockholm, 2009, privind politicile Uniunii in domeniul Justitie-Libertati-Securitate pentru 2010-2014).

afla mai mult:
Monica Macovei. Proiect-pilot

Voiam sa-i pun lui Robert Turcescu doar patru intrebari. Recunosc, nu m-a deranjat deloc ca am dat peste un Robert dezlantuit, care a perorat indelung si cu care am discutat timp de aproape 30 de minute. A sarit de multe ori de la “dumneavoastra” la “tu” fara nici o explicatie. M-a rugat sa-l las sa mai spuna cinci cuvinte si a mai rostit 500. L-am lasat, pentru ca jurnalistul e foarte fluent. Discutia a avut loc miercuri. Public prima parte. A doua va astepta pana luni.

===

Daca as dori sa fac un rautacism, te-as intreba: cum a fost in Noua Zeelanda? Eu te-ntreb acum cinstit: cat timp ai lipsit, s-a spus ca ai facut parte din grupul de jurnalisti platiti de RMGC. Ce este adevarat in povestea asta?

Povestea asta, de a fi platiti de Rosia Montana Gold Corporation, e o prostie. In primul rand, proiectul Rosia Montana este controversat, dar nu cred ca pana in momentul de fata e dovedit ca fiind ilegal, altminteri banuiesc ca autoritatile statului ar fi trebuit sa–i inchida pe cei care se ocupa de acest proiect. Deci, eu nu stiu sa fie un proiect ilegal.

Tocmai pentru ca in jurul unui astfel de proiect exista o suma de controverse, legata, banuiesc eu, in principal, cel putin la nivelul opiniei publice, de acest procedeu al cianurarii, de extragere a aurului prin cianurare, pentru mine, ca jurnalist, a fost extrem de interesant sa pot merge la fata locului, la o mina care foloseste un astfel de procedeu, pentru a ma convinge cu ochii mei daca intr-adevar riscurile, din punct de vedere ecologic, sunt atat de mari precum le clameaza adversarii acestui proiect, pe care nu-i acuz de rea intentie sau de interese financiare obscure in negarea unui astfel de proiect, ci doar de ingrijorare, in momentul de fata, o ingrijorare pe care marturisesc ca o manifest si eu in continuare.

“Deplasarea nu a implicat vreo obligatie editoriala”

Faptul ca cei de la RMGC mi-au oferit posibilitatea sa vad un astfel de proiect, trimitandu-ne insa si o scrisoare extrem de necesara intr-un astfel de context, cum ca o deplasare pe spezele RMGC nu implica in nici un caz vreo obligatie editoriala din partea mea, ca participant la un astfel de infotrip, mi s-a parut o chestiune absolut fireasca si, repet, din punct de vedere jurnalistic, o chestiune care nu ascunde in nici un fel aspecte imorale, neetice s.a.m.d..

Vreau sa fac cunoscut opiniei publice, celor care uita prea repede – asta ca o paranteza – in ce tara traim. Ca traim in tara in care un jurnalist foarte cunoscut de la noi era intr-un infotrip, trimis de Ceausescu in 1989, in perioada Revolutiei, cu masina Dacia prin tarile arabe, iar acum este un vajnic participant in corul celor care neaga proiectul Rosia Montana, ca sa nu mai vorbesc, in cei 20 de ani scursi dupa 1989, cate infotrip-uri – cel mai recent fiind cel de la Shanghai, la Expozitia Internationala – au organizat Guvernul Romaniei sau Presedintia pentru jurnalistii nostri minunati.

“Pe cheltuiala cui s-au dus jurnalistii la Shanghai?”

La Shanghai… ar fi bine sa intrebati si sa vedeti pe cheltuiala cui s-a dus o armata de jurnalisti sa vada Expozitia. Raspunsul e mai trist decat in cazul pe care-l blameaza acum jurnalistii de care pomeneam mai devreme. S-au dus pe banii contribuabilului roman, pentru ca s-au dus pe banii Guvernului.la fata locului. Care au fost rezultatele vizitei jurnalistilor romani la Shanghai, la Expozitia Internationala, la lansarea brandului de tara? Judecati-le dumneavoastra.

Nu vad care au fost avantajele uluitoare obtinute de statul roman printr-o astfel de deplasare. In ceea ce ma priveste, pentru ca ma intereseaza sa vorbim despre mine acum, precizez ca in 17 ani de cand fac aceasta meserie n-am fost decat o singura data, undeva prin 2001 pare-mi-se, la invitatia fostului ministru al Turismului, Dan Matei Agathon, intr-o deplasare la un targ de turism la Montreux.

N-am fost in viata mea intr-o delegatie guvernamentala, n-am calatorit cu nici un presedinte al tarii in aeronava prezidentiala. Si nici nu m-am ocupat cu deplasari de acest gen, care, de foarte multe ori, daca vorbim despre colegii din zona agentiilor de publicitate, sunt niste chermeze platite de unele grupurile de presa, de aceasta data, pentru oamenii din publicitate, in dorinta de a se imprieteni.

“Intrebati-l pe Peter Imre cate info-trip-uri a organizat cu Philip Morris”

Si intrebati–l intr-un astfel de context, bunaoara, poate pe dl. Peter Imre, de cate ori a organizat infotrip-uri pe vremea cand lucra la Philip Morris, in care ducea pe banii companiei jurnalisti si oameni din publicitate in excursii platite de ei, intrebati-l pe dl. Dinu Patriciu daca n-a organizat astfel de excursii pentru oamenii din publicitate, intrebati-l pe Horia Ivanovici de cate ori a organizat deplasari ale oamenilor din publicitate in excursii de acest gen, si lista este foarte, foarte lunga.

Si intrebati-i, de asemenea, si pe jurnalistii din Romania: de cate ori n-au participat ei la astfel de excursii sau infotrip-uri sau deplasari in interes de serviciu?

Deplasari in interes de serviciu le numesc si eu pe unele dintre ele. Am participat la astfel de deplasari in interes de serviciu cu Adrian Nastase, pe cand eram acreditat pe Guvernul Romaniei, a fost obligatie de serviciu, eram reporter special acreditat pe Guvern. Asta inseamna ca eram omul lui Nastase, mai ales ca tipul imi era antipatic?

O sa-ti raspund ca nu e vorba de tine in acest context. Dar am vazut ca s-a pus problema eticii si deontologiei, intr-un astfel de context. Spuneti-mi, va rog, cate trusturi de presa, in momentul de fata, isi permit sa plateasca o deplasare la o astfel de mina, astfel incat jurnalistii din redactiile respective sa poata vorbi in cunostinta de cauza, subliniez, in cunostinta de cauza despre ce presupune o mina care foloseste procesul cianurarii in extragerea aurului.

Noua Zeelanda, una din cele mai ecologiste tari din lume

Eu cred ca in momentul de fata n-a facut, din nefericire spun, nici o redactie un astfel de gest. Insa, in acelasi timp, in paginile nenumaratelor ziare din Romania sau pe ecranele televizioarelor se discuta vehement despre un astfel de proces, repet: este procesul cianurarii, nu este proiectul RMGC. Vreau sa va spun ca deplasarea in Noua Zeelanda a reprezentat deplasarea intr-una dintre cele mai ecologiste tari din intreaga lume.

Va dau un mic exemplu: la intrarea in Noua Zeelanda unul dintre participantii la excursie avea o pereche de pantofi de golf. A anuntat, pentru ca am trecut prin cinci filtre inainte de a intra acolo, ca are aceasta pereche de pantofi de golf. Oamenii de la security au spus: “Ne dati noua acea pereche de pantofi de golf?”. Omul s-a speriat putin, ca ii vor fi retinuti pantofii. Nu, pantofii de golf au fost luati si curatati, i-au adus pantofii facuti luna, pentru ca prezentau niste urme de pamant si de iarba…

…. asa cum se curata cauciucurile de masini la granita.

Exact. Vorbim despre Noua Zeelanda, o tara in care regulile de ecologie sunt dintre cele mai dure. Ridicati Austria la patrat sau chiar la cub in ceea ce priveste curatenia si regulile de ecologie si veti obtine cel putin imaginea bucatii de Noua Zeelanda pe care am vazut-o eu – un oras, Auckland, si cateva zone prin care am calatorit cu un autocar. In contextul acesta, va mai spun ca Noua Zeelanda este o tara care refuza cu indarjire sa admita proiecte de construire a unor centrale atomo-electrice, cum este minunata noastra centrala de la Cernavoda, pe care le considera extrem de periculoase.

Zeelandezii folosesc cianurarea

In acelasi timp, e adevarat, e o tara care foloseste acest procedeu al cianurarii, in obtinerea aurului din zacamintele pe care le are la dispozitie. Am vazut la fata locului cum arata o astfel de mina, am vazut cum se defasoara procedeul respectiv, am inteles la ce foloseste cianura si ce se intampla dupa acest proces al cianurarii, atat cu haldele de steril, cat si cu mina respectiva, cat si cu apa care rezulta din proces.

FOTO: GetAJobInTheMines

M-am convins la fata locului, in ceea ce priveste mina vizitata, ca este un proces prin care neo-zeelandezii nu afecteaza in nici un fel mediul, decat prin faptul ca e o mina de suprafata, se creeaza o groapa destul de adanca…

… decopertare…

Decopertare, dar intr-adevar au solutii post-inchiderea minei, niste solutii care… Iarasi un aspect destul de interesant si am vazut un lucru care in Romania nu este posibil la momentul actual: din pacate, exista o colaborare extrem de stransa cu o comunitate care, la randul ei, este extrem de activa. Comunitatea stie ce vrea si ce sa ceara celor care fac o astfel de mina si care folosesc in felul acesta minereul din zona. Asta nu inseamna ca acord un cec in alb proiectului de la Rosia Montana.

Sa fim foarte bine intelesi. Cei de la Rosia Montana ne-au garantat la nivel verbal ca proiectul pe care-l vor face, daca-l vor face, va avea un grad de securitate sporit, in ceea ce priveste protectia mediului, fata de ceea ce am vazut noi acolo, in Noua Zeelanda.

Pana la proba contrarie sau pana la momentul in care voi putea face comparatia, daca va exista un astfel de moment, intre ce am vazut acolo si ceea ce se va intampla la Rosia Montana, imi pastrez rezerve si pot sa spun: “Domnule, hai sa vedem, veti face si, daca la fata locului va fi macar ceea ce am vazut eu in Noua Zeelanda, voi putea spune la acel moment ca lucrurile sunt absolut in regula”.

Daca ceea ce voi vedea la Rosia Montana va intra intr-o contradictie flagranta cu ceea ce am vazut ca se intampla in Noua Zeelanda, nu voi avea nici o rezerva in a critica pe trei voci, daca vreti, felul in care ar decurge respectiva exploatare.

Dar, pana una-alta, eu, ca jurnalist, printr-o astfel de deplasare, am avut ocazia sa ma informez, sa ma documentez, sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla intr-o astfel de exploatare, iar astazi, daca ar fi sa stau fata-n fata cu niste contestatari ai unui astfel de proiect, as avea niste argumente valabile, nu pentru a ma contra cu ei, ci pentru a vorbi despre un astfel de proces al obtinerii aurului prin metoda cianurarii.

Asta este esenta vizitei din Noua Zeelanda. Daca o astfel de mina ar fi existat la Sofia sau in Budapesta si infotripul de persoana ar fi costat doar cateva sute de euro, era o deplasare mult mai etica, mult mai deontologica, mult mai morala decat o deplasare in Noua Zeelanda? Care-i baiul de fapt? Ca ne-am dus sa vedem o astfel de mina, ori baiul este ca s-a intamplat taman in Noua Zeelanda?

N-am primit nici un fel de bani

Nu, s-a spus ca ati primit niste bani de la Rosia Montana.

N-am primit nici un fel de bani, asta este o tampenie majora! Rosia Montana a asigurat deplasarea, deci a platit biletele de calatorie si costurile de cazare pentru respectivii jurnalisti. Asta este ce-a platit Rosia Montana. N-a vazut nimeni un euro, un leu, un dolar din mana celor de la Rosia Montana.

A existat vreo diurna?

Nici un fel de diurna, domnule, ce, ati innebunit, pai ce, ne-am dus intr-o deplasare?

Nu stiu, eu te intreb, n-am innebunit.

Guvernul este cel care, din cand in cand, ofera diurne jurnalistilor in deplasari de genul asta, ok?

FOTO: Frank Timis on Newstime Africa

Rosia Montana nu ofera nici o diurna, poate unii, la un moment dat, si-au luat pe vremuri, la inceputul proiectului, poate in perioada Frank Timis, niste “diurne” de milioane de euro, si astia erau dintre oficiali sau chiar dintre colegii nostri de breasla. Ei cred ca si-au luat niste asa-numite “diurne”.

In acest moment, proiectul RMGC mai este sau nu mai e legat de controversatul Frank Timis?

Din ce-am inteles de la cei cu care-am discutat, Frank Timis este complet exclus din ecuatia RMGC, si-a facut exit-ul in urma cu niste ani. A primit o suma, inteleg, destul de mare de bani pentru partile pe care le detinea in acest proiect si nu mai are nici un fel de legatura.

(va urma)

afla mai mult:
INTERVIU Robert Turcescu: RMGC nu mi-a cumparat constiinta

Oarecum veche, dar buna:

afla mai mult: Comunicare

Aparent cei doi termeni diferă în funcţie de spaţiul în care operează. Primul ar merge mai mult pe piaţă, ultimul în politică. Diferenţa între ei ar fi aceeaşi ca aceea între piaţă şi politică.

Clientelă, ca substantiv colectiv sugerează ideea de clan şi organizare şi haită. Client ne trimite cu gândul la individualism şi este singular. Primul ar fi colectivist, al doilea mai liberal.

Termenul clientelă e mai răspândit decât client, când vorbim de politicieni. În plus, putem vorbi de clienţi politici.

CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

Definiţia de dicţionar ne spune că pot fi folosite interşanjabil. Diferenţa ar fi că primul inventariază mai mult. Termenul clientelă vizează totalitatea clienţilor politici. Contractele cu statul probează atenţia acordată grupurilor de interese de către liderii politici. Aceştia dau bani de campanie apoi primesc contracte cu statul. Adică aceştia sunt serviţi, sunt trataţi ca nişte clienţi când iau bani publici.

Puritatea inimii înseamnă a dori un singur lucru, ne învaţă gânditorul danez Soren Kierkegaard.

afla mai mult: Costel Stavarache – Clienţi şi clientelă

afla mai mult:
Let’s do it Romania. Succes fizic dar esec moral?

afla mai mult: Let’s do it Romania. Succes fizic dar esec moral?

afla mai mult:
ZA thing pentru mine? Kiteboarding!

Am aflat si eu zilele acestea: sunt interzis la Realitatea Media.

Adica, sa ne intelegem: nu sunt banat, sa dai enter si sa-ti apara pagina blank. Nu, mai pervers: poti sa intri, dar daca intri iti iei capace de la… Sergiu Toader, care a dat verboten subordonatilor sa intre pe Reporter Virtual si pe StareaPresei.ro!

FOTO: Pagina de Media

Ei, fenomenul este defapt mai complex si mai pervers. “Sefii” si “managementul” au fost vazuti mai mereu citind site-ul meu, ca si pe cel al lui Tibi, fara nici o fereala, asa, ostentativ, adica: “uite, noi suntem cu painea si cutitul in mana, noi ne uitam la ce vrem, voi, sclavii, nu aveti voie“.

Pai ce crezusi tu, mai Sergiulache, mai? Ca te cheama Stalín? Ca atunci ti se potrivea versul:

Ce crezusi tu, mai Stalín,
Ca-i bea bere la Berlin?

Pe bune, nu vezi ca, daca pun in loc de Stalín, Sergiú, nu rimeaza?

La ce ti-a folosit ca ai vazut chinuindu-se cainele ala cu blana arsa de etanolul incandescent?

La ce ti-a folosit interviul facut cu boschetarita din Gara de Nord, cu parul in care paduchii stateau ca moatele?

La ce ti-a folosit oare, Sergiule, coliziunea de dimineata cu Vadim hranind cainii? Au poate ce Dumnezeu ti-a ramas in cap din faptul ca ai vazut creierii imprastiati ai nefericitilor ce s-au facut praf cu Aeronava Muntenia?

La ce ti-a folosit, Sergiu, ca umblai cu dictionarele dupa tine in ghiozdanelul ala de piele maro?

La ce ti-a folosit toata glagoria cu care te-ai instruit pe la cele scoli, Sergiu? Ca sa iti bati joc de oameni si sa le pui conditii de-astea cretinoide? Ce te intereseaza ca ma citesc sau nu subordonatii tai?

Poate ca ma urasc. Poate ca te adora. Poate ca sunt pe cale sa-ti ridice o statuie acolo, in fata, unde-a fost inainte Stalín. Iar asta a fost incalzirea. Intra pe site peste doua ore, ca de-abia incepe.

afla mai mult:
StareaPresei.ro interzisa la Realitatea Media

afla mai mult: Dax. Cancer. Ajutor.

Bună dimineata intr-o zi de vineri. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de 11°C, si o maxima termica de 26°C, umiditate: 82%. Mai mult insorit, caldura placuta, confortabil. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 2616 RON (-0.0020) ; 1 USD = 3. 3203 RON (-0.0132); 1 EURO = 1. 2835 USD (+0.0045).

Investiţiile în economia naţională au scăzut în primul semestru cu 18,7%, faţă de perioada similară a anului trecut, la 22,48 miliarde lei, cele mai multe fiind realizate în industrie şi comerţ/servicii, potrivit datelor publicate joi de Institutul Naţional de Statistică (INS). Evoluţia investiţiilor realizate în economia naţională în perioada analizată pe elemente de structură, se prezintă astfel: lucrări de construcţii noi (-17,5%), utilaje, inclusiv mijloace de transport (-1,6%) şi alte cheltuieli (-0,1%).De asemenea, în trimestrul al doilea se constată o creştere a ponderii utilajelor (inclusiv mijloace de transport) în total investiţii cu 2,7 puncte procentuale, iar cea a investiţiilor în alte cheltuieli cu 0,9 puncte procentuale. Ponderea investiţiilor în lucrările de construcţii noi a scăzut cu 3,6 puncte procentuale. (Sursa:Mediafax)

Colegiul Director al Partidului Democrat Liberal a votat, în şedinţa de joi, pentru remanierea guvernamentală, respingând depunerea mandatului Cabinetului Boc. Ion Ariton este propus să preia conducerea Ministerului Economiei, iar Ioan Botiş Ministerul Muncii, a anunţat joi premierul Emil Boc, după şedinţa Colegiului Director al PDL care a discutat remanierea Guvernului. El a adăugat că la Transporturi este propusă Anca Boagiu, la Ministerul Finanţelor – Gheorghe Ialomiţeanu, pentru portofoliul Agriculturii – Valeriu Tabără, iar la Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale – Valerian Vreme. Propunerile de remaniere sunt orientate pe două obiective şi anume continuarea proiectelor de reformă şi pentru ca în 2011 România să treacă pe creştere economică, a declarat primul-ministru Emil Boc. El a precizat că s-a bazat pe experienţa colegilor propuşi ca înlocuitori.

Pe de altă parte, şeful Executivului le-a mulţumit celor care au ocupat până acum portofoliile remaniate. “Le mulţumesc public, fără ipocrizie colegilor mei care au făcut parte din Guvern – domnii Vlădescu, Şeitan, Dumitru, Berceanu, Videanu şi Sandu. Au fost oameni de echipă, sunt colegi adevăraţi şi pentru efortul făcut ţin să le mulţumesc public”, a spus Emil Boc. (Sursa: Agerpres)

Mininistri propusi:

• Gheorghe Ialomitianu, noul ministru al Finantelor: Finantist din Brasov, adeptul unui impozit pe averile nejustificate. Citeste mai multe aici.

• Valerian Vreme, noul ministru al Comunicatiilor: Electrotehnist si initiator al mai multor proiecte legislative in telecom. Citeste mai multe aici.
• Ion Ariton, cea mai controversata propunere in Guvernul Boc 5: Gaura de 10 miliarde lei in bugetul Petrom si acuze ca si-a batut un coleg de partid. Citeste mai multe aici.
• Valeriu Tabara revine in fruntea Ministerul Agriculturii, pe care l-a mai condus in Guvernul Vacaroiu. Citeste mai multe aici.
• Ioan-Nelu Botis, deputat PDL si fost membru PSD, propunerea premierului pentru portofoliul de la Ministerul Muncii. Citeste mai multe aici.
• Anca Boagiu, propusa pentru un nou portofoliul la Ministerul Transporturilor. Citeste mai multe aici. (Sursa: Hotnews)

Va urez o zi buna!

Filed under: Civic, Economice, Guvern, O zi obişnuită Tagged: Boc, Clasa Politica, Economie Nationala, Guvern, O zi obişnuită

afla mai mult:
O zi obişnuită – 3 Septembrie / “greu la deal cu boii mici!”

Biroul Executiv National (BEN) al Confederatiei Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR) a hotarat astazi, 02 septembrie 2010, ca in perioada 15–30 septembrie 2010 sa organizeze pichetarea permanenta a Guvernului Romaniei, la care vor participa toti membrii BEN.

Pichetarea va inceta in momentul primirii membrilor pichetului de catre domnul prim ministru. In urma analizei rezultatelor negocierilor cu Guvernul, membrii BEN au constatat ca revendicarile confederatiei nu au fost solutionate de catre guvernanti si, pe cale de consecinta, la intalnirea membrilor BEN cu domnul prim ministru se va solicita:

1) elaborarea unei noi Legi a salarizarii unice in sistemul bugetar, astfel incat domeniile strategice pentru Romania – sanatatea, invatamantul, cercetarea stiintifica, cultura – sa fie confirmate si prin coeficientii din grila de salarizare;
2) stabilirea salariului minim pe economie garantat in plata de 50% din salariul mediu pe economie;
3) structurarea bugetului de stat astfel incat acesta sa cuprinda Fondul de salarii la Capitolul Investitii, intrucat motivarea resursei umane reprezinta o investitie pe termen lung.

CSDR a constatat ca proiectul-cadru al Legii Salarizarii Unice a personalului bugetar incalca grosolan negocierile care au avut loc intre partenerii sociali din cadrul comisiei bipartite, introducand coeficienti privind salarizarea personalului din sanatate, invatamant, cercetare stiintifica si cultura sunt jignitori, ceea ce va avea drept consecinta un masiv exod de inteligenta si forta de munca calificata in afara tarii.

FOTO: Saptamana Financiara

De asemenea, inconsecventa si mimarea dialogului social de catre reprezentantii Executivului au fost confirmate si in cazul modificarilor aduse Codului fiscal, motiv pentru care CSDR solicita anularea in tot a prevederilor Ordonantei de Urgenta nr. 58/2010 si a HG nr.791/2010, privind normele metodologice de aplicare a Legii 571/2004, privind Codul fiscal.

Desi reprezentantii CSDR au atras atentia in nenumarate randuri asupra haosului fiscal ce va fi creat de adoptarea in aceasta forma a actelor normative, reprezentantii Guvernului au refuzat sa tina cont de votul negativ acordat de confederatie, preferand sa calce in picioare normele dialogului social.

In ceea ce priveste incercarea actualei puteri de a limita libertatea de exprimare si dreptul publicului de a fi informat, CSDR solicita CSAT sa retraga din Strategia Nationala de Aparare a Tarii prevederile referitoare la mass-media, articolul 6.2 Vulnerabilitati, paragraful 10 si a sesizat, impreuna cu Federatia Romana a Jurnalistilor Mediasind, Comisia de Petitii a Parlamentului European, solicitand declansarea procedurii de infringement, din cauza incalcarii de catre statul roman a mai multor norme europene.

02 septembrie 2010 Presedinte CSDR,
Iacob Baciu

afla mai mult: CSDR contra Guvernului

Romania libera: Pe muchie. Pentru moment, Emil Boc îşi păstrează mandatul de premier, însă poziţia sa este mai fragilă ca niciodată. Remaniere cu forcepsul. “Tensiunile interne acumulate în ultima vreme în PDL au răbufnit ieri într‑un conflict deschis. Dacă iniţial Emil Boc era decis să schimbe doar doi-trei miniştri fără susţinere puternică în partid, în final el s-a văzut nevoit să accepte o remaniere mai amplă”

Evenimentul zilei: Berceanu şi Videanu, preţul armistiţiului dintre Băsescu şi Boc. “Mutare strategică ieri, în Colegiul Director, în frontul deschis de Emil Boc în PDL. Cu tabăra “reformistă” condusă de Elena Udrea în blockstarturi, premierul a cerut el primul reluarea discuţiei despre depunerea mandatului sau remanierea guvernului în condiţiile sale.”

Adevarul: Boc a remaniat miniştrii „slabi“. Greii PDL, pe picior de plecare. “Premierul a remaniat ieri şase miniştri: Sebastian Vlădescu, Mihai Şeitan, Mihail Dumitru, Gabriel Sandu, Radu Berceanu şi Adriean Videanu. Unii lideri PDL au cerut din nou demiterea întregului guvern.”

Bursa: RĂMÂNEREA lui Boc. “Jucătorul (care ne este preşedinte) l-a anunţat pe premierul (care nu ne este nimic), că se retrage la vestiare, în discuţia pe care au avut-o acasă, ieri dimineaţă, pe tema remanierii guvernamentale: “Faceţi ce vreţi, eu nu mă mai implic”, se zice că ar fi spus Traian Băsescu, cînd Emil Boc ar fi dat semne de împotrivire la ideea schimbării radicale a miniştrilor”

Curierul national: Guvernul Boc: 6 au căzut în meciul cu 49. “Membrii Colegiului Director al PDL au ales remanierea guvernamentală, cu 40 de voturi “pentru”, 9 dintre liderii democrat-liberali optând pentru depunerea mandatului”

Gandul: Cine sunt noii miniştri – Ministrul Muncii creşte pensiile, cel al Economiei are un NUP. “Prim-ministrul Emil Boc a anunţat, la sfârşitul şedinţei Colegiului Director al PD-L, lista celor şase miniştri care au fost remaniaţi, precum şi numele celor care îi vor înlocui. Astfel, la Ministerul Finanţelor va veni Gheorghe Ialomiţianu, la Ministerul Agriculturii Valeriu Tabără, la Ministerul Muncii – Ioan Botiş, la Ministerul Transporturilor – Anca Boagiu, la Ministerul Comunicaţiilor – Valerian Vreme, iar la Ministerul Economiei – Ion Ariton.”

Puterea: Cum au jucat baronii PDL ping-pong cu Emil Boc. Premierul între ciocanul de la Cotroceni şi nicovala din partid. “Emil Boc pare că şi-a luat lumea în cap şi nu mai ascultă nici de stăpân, dar nici de partid, care ameninţă să-l lase fără susţinere parlamentară. Micuţa lui remaniere care constă în trimiterea acasă a miniştrilor independenţi l-ar fi enervat foarte tare pe Băsescu şi era să-l lase fără funcţie. În final, premierul Boc a cedat acceptând să sacrifice şi dintre greii partidului.”

Curentul: Premierul Boc renunţă la şase miniştri importanţi. “Deşi iniţial se vorbea de o remaniere „scurtă“, care să-i vizeze doar pe miniştrii mai puţin coloraţi politic din guvern, şedinţa Colegiului Director a lărgit remanierea.”

Ziarul financiar: Premierul Boc sacrifică şase miniştri pentru a rămane la guvernare. “PDL a decis ieri să schimbe şase miniştri, dintre care trei independenţi, cu oameni din partid, proveniţi din structurile teritoriale. Nu este clar ce i s-a reproşat fiecărui ministru, nefiind discutată atingerea sau nu a unor ţinte din programul de guvernare. Remanierea răspunde nemulţumirii acumulate în opinia publică în urma deciziilor dure de restructurare.”

afla mai mult:
Revista presei remanierii

afla mai mult: Am si eu o stireveche.ro: Vladescu, ala remaniatul, are o amanta, care s-a solidarizat odata cu amantul Ioanei Tariceanu. Stirea a fost blocata de…

afla mai mult: Presa, ia-o de unde nu-i! Revista presei se subtiaza pe zi ce trece, odata cu breasla jurnalistilor. Reporter Virtual, Starea Presei si Cariere Media…

afla mai mult: Doua de azi noapte

afla mai mult: Doua de azi noapte

afla mai mult: PHOENIX la Chisinau, in Basarabia Romana. Negru Voda si-a lui ceata: “Foc in dusmanime dati, Si din tara-i alungati, Si pe frati de ei scapati”….

Răspunsul e clar: ne trebuie “organizare, disciplină, caracter și atmosferă pozitivă”.
Nu, vorbele nu sunt ale unui politician. În ultima vreme, specia aceasta se exprimă în chip mult mai confuz.
Autorul lor e Răzvan Lucescu, antrenorul echipei de fotbal a României, care joacă azi primul meci de calificare pentru europenele din 2012.
Lucescu jr. are dreptate. Eu am mare încredere în el. E un om curajos și lucid. A știut că trebuie să renunțe la câteva vedete și că, dacă vrem să nu mai stăm la televizor la următoarea competiție mare, e nevoie de efort sistematic. Va juca, din câte înțeleg, cu o apărare experimentată (Contra, Tamaș, Rădoi, Raț) și cu cele mai bune două vârfuri din ultimii ani (Marica și Daniel Niculae).
Îi doresc mult succes lui Răzvan Lucescu! După eșecul echipelor de club multinaționale din România, naționala își poate lua revanșa în fața spectatorilor autohtoni! Nu sunt prea mulți cei care pot face asta…

afla mai mult:
Ce ne trebuie?

Cu totul remarcabil suplimentul despre Andrei Plesu din revista 22. Autorul interviului, Cristian Patrasconiu, il provoaca pe Andrei Plesu subtil si inteligent. La care stralucitul ganditor raspunde cu calm, eleganta si luminoasa intensitate a reflectiei. Profund si firesc, fara fi in vreun fel scortos ori contorsionat, discursul lui Andrei Plesu confirma vechiul dicton conform caruia ceea ce se gandeste clar se enunta clar. Notez si substantialele texte semnate Valeriu Stoica, Sever Voinescu, Marius Lazurca si Mihail Neamtu. Reperele dreptei intelectuale si politice romanesti a acestui inceput de veac se configureaza ca o constelatie spirituala policroma si polifonica. (VT)

Cum pot deveni periculoase pentru un om, dar şi pentru o societate o doctrină, o ideologie?
Părerea mea în privinţa asta este că orice doctrină devine periculoasă când se transformă în ideologie. Am un soi de alergie la ideologii. Pentru că o ideologie e, de obicei, o formă de gândire birocratizată, redusă la minimum, cât să funcţioneze strategic pentru a domina scena. În orice ideologie e un procent de demagogie, un procent de populism, un procent de schematism mental şi, când se ajunge la aşa ceva, lucrurile devin periculoase, pentru că ideologiile au un ecou facil, ajung până la ultimul cetăţean. Tocmai pentru că procedează prin simplificare. Au un aer pragmatic şi promit soluţii radicale şi definitive. Ideologiile sunt, prin definiţie, utopice şi revoluţionare. Nu ştiu să existe ideologii care să nu aibă un subton de răzmeriţă în ele şi una dintre dimensiunile dreptei, dacă e să vorbim despre dreapta, este că, în principiu, dreapta e foarte rezervată când vine vorba de ideologii şi de revoluţii.

Care ar fi diferenţa specifică dintre ideologie şi doctrină?
Doctrina se naşte dintr-un efort de înţelegere a lumii, în vederea unei adaptări creatoare la lume, în vreme ce ideologia se naşte dintr-o dorinţă de putere. Doctrinarul nu vrea neapărat să schimbe lumea, pe când ideologul vrea să o schimbe şi să propună tuturor o fericire entropică, obligatorie. Doctrinarul nu e utopic, e relativist şi articulat până la detaliul fin, în vreme ce ideologul este în acelaşi timp aproximativ şi împătimit al unui absolut fără articulaţii.

Vă întrebam despre pericolele ideologiilor şi ale doctrinelor şi în sensul în care dumneavoastră investiţi foarte multă raţiune în actul de a practica politica, atunci când aţi fost politician activ, sau în actul de a judeca politica. De ce investiţi atâta raţiune, de ce trebuie să investim atâta raţiune?
Să zicem că aici intră în joc şi o componentă de fire personală. Eu nu pot să acţionez dacă nu ştiu exact ce vreau, dacă nu percep exact harta pe care urmează să mă mişc, dacă nu am o imagine clară a ţintei şi a strategiei mele. Sunt născut în zodia Fecioarei şi Fecioarele aşa sunt! Au nevoie de cristalinitate, de limpezime, nu se pot mişca pe un fond de haos. Asta este, să zicem, o chestie personală. Dar, în general, cred că e foarte bine ca în materie de politică să faci să primeze raţionalitatea. Nu patimile, nu loialităţile oarbe, nu visceralitatea. Cu specificarea că raţiunea nu trebuie să se reducă la cântărirea oportunistă a posibilităţilor – fiindcă „raţional“ e şi cel care analizează mai multe variante şi decide în favoarea celei care i se pare mai convenabilă pentru propriile lui interese şi angajamente. Nu asta propun, ci un tip de raţiune neutră, un instrument pur, o formă superioară de discernământ.

Pentru a citi intreg interviul:

http://www.revista22.ro/articol-8791.html

afla mai mult:
Despre doctrine, ideologii si rationalitate (un interviu cu Andrei Plesu)

Nu e nici un complot. Sau este, dacă fotbalul însuşi e un complot cu cioc şi gheare aruncat deasupra lumii şi prăvălit în farfuriile celor neatenţi, aşa cum se aruncă pescăruşii spre terasele clădirilor din Londra, Amsterdam sau Copenhaga, ciugulind în picaj din felurile cu maioneză ale mesenilor.

Jocul acesta nu e nici igenic şi nici drept. Se joacă mereu pe puncte şi ai ştiut-o cînd ai acceptat să devii antrenorul “naţionalei”. De fapt, simţiseşi cruzimea lui încă de la Rapid sau Braşov, unde nimeni nu ţi-a dat timp sau şanse. Tu ştii cum, ai reuşit.

S-a schimbat doar miza. Stai pe banca “tricolorilor”, nimeni nu are nimic cu tine, ai luat echipa în momentul în care nu mai avea şanse şi oamenii au aşteptat să înceapă aceste preliminarii, care sînt doar ale tale.

Tot ce trebuie să faci e să munceşti, să aduci puncte şi să primeşti reproşurile ca un bărbat. Nu e nici un complot, e fotbal. Şi începe azi.

afla mai mult: Răzvan,

afla mai mult:
Crezi ca stii sa mergi pe bicicleta?

afla mai mult:
Crezi ca stii sa mergi pe bicicleta?

După ce am crescut cu meciurile României miercurea şi sâmbăta, de azi, vinerea e zi de naţională. Vineri şi marţi. E un pic straniu, dar ne vom obişnui cu noul calendar. Aceasta este o schimbare hotărâtă de forul european. Pentru a retrăi bucuriile din zilele preliminariilor şi pentru a sărbători iar calificări, avem nevoie de o reinventare internă. Autoexilat de nepăsarea Bucureştiului, grupul lui Răzvan începe dintr-un colţ de Moldovă drumul spre un nou turneu final. Ne dorim ca atacurile interesaţilor oameni de fotbal să-i fi călit, sperăm ca înfrângerile amicale din ultimul timp să-i fi trezit, aşteptăm să vedem implicare, conştiinţă, reacţie. De ei depinde să îşi recâştige identitatea fotbalistică.

Naţionala de azi arată ca o trupă de commando formată din îmbătrâniţi prematur, din puşti teribilişti, din talentaţi fără perspective clar conturate. În noiembrie anul trecut, în România se lansau două filme: „2012” şi „Concertul”. În săptămâna aceea, naţionala lui Lucescu juca în Polonia, la Varşovia, în oraşul unde şi-au promis că vor reveni în anul în care vom trăi un alt început, nicidecum Apocalipsa. Îmi amintesc de paralela făcută în ProSport cu thrillerul lui Roland Emmerich: Răzvan, singur pe stâncă, hotărât să îşi salveze echipa. Azi a venit momentul în care selecţionerul trebuie să joace rolul dirijorului hotărât să profite de şansa de a reveni pe marile arene ale lumii. Pelicula lui Radu Mihăileanu este o comedie reuşită, cu accente dramatice. O trupă de muzicanţi adunată din toate zările, acordându-şi instrumentele pe picior şi interpretând magistral partitura vieţii.

Totul începe la Piatra, urmează Minsk şi marea reprezentaţie de la Paris, din octombrie. E un drum teribil, dar, dacă vor pune suflet şi vor vrea să muncească, acest drum se poate termina în vara lui 2012. Nu pe scena Balşoiului moscovit din film, dar cine ştie, pe gazonul lui Olimpysky din Kiev. Până atunci, să trecem de Albania la Piatra-Neamţ.

afla mai mult: Concertul din 2012

După ce am crescut cu meciurile României miercurea şi sâmbăta, de azi, vinerea e zi de naţională. Vineri şi marţi. E un pic straniu, dar ne vom obişnui cu noul calendar. Aceasta este o schimbare hotărâtă de forul european. Pentru a retrăi bucuriile din zilele preliminariilor şi pentru a sărbători iar calificări, avem nevoie de o reinventare internă. Autoexilat de nepăsarea Bucureştiului, grupul lui Răzvan începe dintr-un colţ de Moldovă drumul spre un nou turneu final. Ne dorim ca atacurile interesaţilor oameni de fotbal să-i fi călit, sperăm ca înfrângerile amicale din ultimul timp să-i fi trezit, aşteptăm să vedem implicare, conştiinţă, reacţie. De ei depinde să îşi recâştige identitatea fotbalistică.

Naţionala de azi arată ca o trupă de commando formată din îmbătrâniţi prematur, din puşti teribilişti, din talentaţi fără perspective clar conturate. În noiembrie anul trecut, în România se lansau două filme: „2012” şi „Concertul”. În săptămâna aceea, naţionala lui Lucescu juca în Polonia, la Varşovia, în oraşul unde şi-au promis că vor reveni în anul în care vom trăi un alt început, nicidecum Apocalipsa. Îmi amintesc de paralela făcută în ProSport cu thrillerul lui Roland Emmerich: Răzvan, singur pe stâncă, hotărât să îşi salveze echipa. Azi a venit momentul în care selecţionerul trebuie să joace rolul dirijorului hotărât să profite de şansa de a reveni pe marile arene ale lumii. Pelicula lui Radu Mihăileanu este o comedie reuşită, cu accente dramatice. O trupă de muzicanţi adunată din toate zările, acordându-şi instrumentele pe picior şi interpretând magistral partitura vieţii.

Totul începe la Piatra, urmează Minsk şi marea reprezentaţie de la Paris, din octombrie. E un drum teribil, dar, dacă vor pune suflet şi vor vrea să muncească, acest drum se poate termina în vara lui 2012. Nu pe scena Balşoiului moscovit din film, dar cine ştie, pe gazonul lui Olimpysky din Kiev. Până atunci, să trecem de Albania la Piatra-Neamţ.

afla mai mult:
Concertul din 2012

afla mai mult:
Traian Basescu despre relatia Romaniei cu Republica Moldova si cu Federatia Rusa, trecut, prezent si viitor. VIDEO

Mie îmi e foarte clar! PDL s-a plictisit de politică. Nu ştiu încă spre ce se vor reorienta: speologie, piscicultură sau table. Lista noilor membri ai guvernului propusă astăzi de premierul Boc este de-a dreptul şocantă. Sincer, aţi auzit vreodată de aceste personaje? Eu, vă jur, de primii patru aud pentru prima oară. Dar m-am interesat. Şi, ce să vezi?

1. Gheorghe Ialomiţianu (Finanţe). Fost şef al Finanţelor Publice Braşov în guvernarea Năstase.
2. Ion Ariton (Economie). A fgost sanţionat cu 10% din salariu pe cînd era şef al Petrom Sibiu, societate în gestiunea căreia procurorii au stabilit în 2002 că a existat un prejudiciu de 7 miliarde de lei. Deci tot în guvernarea Năstase.
3. Ioan Botis (Ministerul Muncii). De profesie inginer, a condus filiala Bistriţa a PSD în perioada guvernului Năstase.
4. Valerian Vreme (Comunicaţii). Fost preşedinte al PNL Oneşti între 2001 şi 2007. Are o firmă de calculatoare în Oneşti.
5. Anca Boagiu (Transporturi). A oferit alegătorilor vederi cu 4 ghiocei, ca la morţi.
6. Valeriu Tabară (Agricultură). Fost ministru al agriculturii în guvernul Văcăroiu.

afla mai mult: Şo pă ei!

Minciuna este o afirmație contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, si care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor.

Adevarata este acea propozitie sau inlantuire de propozitii al carui sau al caror continut poate fi verificat si confirmat prin observatie, experienta, sau prin demonstratie logica, matematica sau numai discursiv argumentanta.

Daca veti lua toate declaratiile politicienilor facute intr-o perioada de 24 de ore veti putea observa extrem de usor care sunt procentele minciunilor lor si care sunt adevarurile declarate de ei. Nu cred ca exista date in acest sens in Romania, de fapt nu prea cred ca exista asemenea date oriunde in lume, politica fiind considerata o ocupatie in care predomina minciuna, prin simplul fapt ca ea foloseste ca unealta pentru a spori adeziunea sau pentru a slabi adversarul.

Singurele institutii care pot micsora nivelul minciunilor politicianiste sunt presa, societatea civila si justititia. In clipa cand presa se afla in mainile unor elemente penale ea nu poate fi functionala. Cand societatea civila este finantata de si prin fonduri care nu au nimic in comun cu propagarea ideilor civice si sociale ale unei societati democratice specifice si justitia in majoritatea ei este tributara politicului, nu poate exista nici un echilibru in fata minciunilor clasei politice.

O societate echilibrata are nevoie de o presa autentica, o societate civila si o justitie cu adevarat independenta care sa slujeasca si sa apere interesele si drepturile cetateanului. Pana nu le vom avea pe acestea vom trai intr-o societate in care minciuna politicienilor si intereselor lor vor prima.

Filed under: Civic, Opinie, Sfârşit de săptămână, Societatea Civila, Vorba Boierului Tagged: Crin Antonescu, Justitie, Media, Societatea Civila

afla mai mult:
Intre adevăr si minciună

afla mai mult:
Reteau Soros – Rosia Montana. Conexiunea Cluj Napoca. Nodul de control informatic: DNT – RECOGNOS. “Dezinteresele” deontoloagei lui Soros,…

Un nou dosar in revista 22 din seria “Repere intelectuale ale dreptei”.

Personaj principal: Andrei Plesu.

Dreapta se învaţă?
Eu cred că nu. Din cauza asta vorbesc de „fire“. Pe de altă parte, dreapta şi stânga nu mai au azi conture foarte precise. Dacă unul ca Sartre, care era destul de colorat ideologic, a putut să spună că „dreapta şi stânga sunt două cutii goale“, e ceva în chestia asta. Dreapta şi stânga par, uneori, interşanjabile, în sensul că partidele de dreapta, ajungând la putere, nu se feresc să adopte „maniere“ de stânga, după cum, invers, partidele de stânga, odată ajunse la putere… În plus, la noi, în umbra lui Caragiale, situaţia e şi mai dramatică. Noi avem la dreapta oameni care nu au de fapt nimic în comun cu ideea de dreapta. Si avem la stânga un amestec total. În orice caz, un om care face parte dintr-o formaţiune politică al cărei debut e la stânga şi al cărei apogeu e la dreapta nu e garantat doctrinar, nu inspiră încredere. Dar asta s-a întâmplat, la noi, mereu. Amintiţi-vă că ţărăniştii erau înainte de război de stânga. În opoziţie cu dreapta liberală, care, la rândul ei, era la stânga în secolul XIX! Iar după revoluţie, şi liberalii, şi ţăraniştii au trecut la dreapta, în opoziţie cu stânga. La ora actuală, sunt foarte puţini oameni pe scena noastră politică pe care să-i pot califica drept oameni cu adevărat de dreapta. Dreapta însemnând, ca să dăm o definiţie rapidă, un accent special pus pe tradiţie, un accent pus pe educaţie şi pe persoana umană, mai degrabă decât pe colectivitate. E de dreapta cineva care crede mai mult în conceptul libertăţii decât în conceptul egalităţii, cineva care nu crede în salturi, în revoluţii spectaculoase, cineva pentru care sfera religiosului are un sens, o pondere, cineva, pe scurt, care se revendică de la o familie de spirite din care fac parte Titu Maiorescu, Caragiale, Petrache Carp, Marghiloman, Rădulescu-Motru, Eminescu şi alţii de aceeaşi croială. În rest, vorba lui Nae Ionescu: „Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, sunt inteligent!“. Etichetele nu ajută. Trebuie să ai o anumită natură şi un anumit tip de gândire, o formă mentală specifică de natură să te ducă într-o anumită direcţie. Abia atunci eşti autentic, atunci lucrezi din convingere, atunci eşti eficient. Din nefericire, pe piaţa politică românească a dispărut conceptul de convingere politică. Sunt foarte puţini aceia care acţionează dintr-o convingere. Am în cap nume de politicieni germani, pentru că frecventez lumea asta mai des: când îl auzi pe Helmut Schmidt vorbind sau pe Richard von Weizsäcker – şi mai sunt încă alţii – e clar că oamenii aceia au nişte convingeri, cred sincer, adânc, în ideile lor politice. Si că pentru ei, a face politică înseamnă pur şi simplu a încerca să pui pe picioare acele idei. Aşa ceva eu nu ştiu să existe la noi.

Cum se poate reconstrui o cultură a convingerilor politice?
De data aceasta, educaţia e esenţială. Dar aici suntem într-un cerc vicios: ca să ai convingeri politice, trebuie să ai o ambianţă politică în măsură să încurajeze acest tip de angajare. Dar, pe de altă parte, fără acest tip de angajare şi de consecvenţă, nu poţi construi o ambianţă, un fond, un context încurajator. În ce mă priveşte, am încurajat câţiva prieteni mult mai tineri să treacă de la „bombănitori“ la „activi“, în ideea că numai aşa se poate împrospăta clasa noastră politică: printr-o infuzie de oameni cultivaţi, bine crescuţi, deştepţi şi cu alt orizont decât cel al căpătuielii şi al aranjamentelor de culise. Acum, regret întrucâtva că i-am încurajat. Regret pentru că au intrat într-un mediu care, întâi, nu încurajează tipul ăsta de comportament, ci, dimpotrivă, îl subminează şi, doi, au intrat într-un mediu care riscă să fie mai tare decât ei şi să îi contamineze. Si rişti să te trezeşti cu oameni de valoare, oameni de calibru, care, după câţiva ani de frecuş de partid, scad în loc să crească, obosesc, se blazează.

Ce fel de dreaptă am avut după 89 în România?
Nu am avut o dreaptă ofensivă, o dreaptă care să construiască, ci am avut o dreaptă strict reactivă. A fi de dreapta a însemnat pur şi simplu a fi anticomunist. Sigur că, istoric vorbind, era de înţeles. Eram după 45 de ani de dictatură comunistă şi era normal ca toate energiile critice să se orienteze prin raportare la asta. Pe de altă parte, am asistat la un fel de blocaj politic care a întârziat crearea unei doctrine de dreapta diversificate şi complexe. Pentru că dreapta nu e pur şi simplu anticomunism, nu focalizează pe o singură dimensiune. În plus, cum spuneam, au intrat în partidele de dreapta şi oameni care nu aveau nicio legătură autentică, substanţială, cu dreapta. Pe urmă, a trebuit să intrăm în Parlamentul European şi să ne înscriem într-unul sau altul din blocurile doctrinare de acolo. Dar asta s-a făcut nu pe doctrină, ci pe calcul de oportunităţi.

A iesit foarte bine! Si de data asta! Si nu s-a terminat Vorba reclamei: abia acum incepe!

afla mai mult: Plesu. Mi-a iesit!

Inteligenţa ne este jignită în continuare cu poveşti de adormit copiii din Bărăgan

Dacă va fi blat, le retrogradăm pe amîndouă! Recunoaşteţi în această afirmaţie hotărîrea preşedintelui Ligii. Determinarea lui pentru instaurarea cinstei şi a cavalerismului. Şi recunoaşteţi şi protagonistele. Steaua şi Unirea Urziceni. Sau Unirea Urziceni 2, sau Steaua 2, pur şi simplu.

Dar ameninţarea lui Mitică Dragomir nici nu-şi are rostul. Cum să te gîndeşti serios că un meci între un club cu istoria Stelei şi echipa căreia i-a dat o altă echipă, căci în Ghencea venea dinspre Urziceni o alta la schimb, cum să te gîndeşti că între cele două grupări ar putea fi vorba vreodată, vreo secundă de un aranjament?, cum să îţi închipui că un om ca Bucşaru, sfinxul imobiliar din Bărăgan, tip tăcut pînă cînd îl apasă Gigi pe buton, ar avea lipsa de caracter să renunţe fără luptă la punctele puse în joc tocmai în faţa creditorului său, de ieri, de azi şi de mîine, care creditor, la rîndu-i, e om cu frica lui Dumnezeu, îşi face cruci multe şi merge în pelerinaj la Muntele Athos, şi la Dealul Porthos, şi la Cîmpia Aramis?, şi în Delta D’Artagnan, deci toate acestea fiind cît se poate de adevărate, iar regulamentul în vigoare fiind şi el respectat la literă, silabă, cuvînt, propoziţie, frază şi metastază,

nu ne rămîne decît să aşteptăm meciul-meciurilor, încleştarea-încleştărilor, războiul titanilor, titanii de la Steaua cea mare cu tităneii de la Steluţa din Urziceni, Urzicencuţa noastră, urmaşa echipei care făcea 8 puncte dodoloaţe în UCL ca să-şi plătească nea Mitică săracu’ şi nemediatizatu’ (nu nea Mitică de la Ligă) datoriile la UCB (Uniunea Creştină a lui Becali).
Atunci şi numai atunci vom vedea revolta nepoţeilor trimişi cu autocarul la aer curat împotriva bunicilor Bogdan Stancu, Surdu şi Abrudan. Pentru că lumea nu a uitat că a fost cîndva o Bunică buclucaşă şi nărăvaşă, care răsturna carul binefăcătorului, naşul Autostivuitorului. Iar aşa ceva nu trebuie să se mai întîmple, Steaua trebuie să cîştige, Steaua e net superioară Urziceniului, deci trebuie să cîştige, deci poate că meciul nici nu-şi mai are rostul, vor cîştiga pentru că sînt mai buni, mai scumpi, mai în formă, mai stelişti la urma urmei!

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea desfiinţării şi reînfiinţării unei echipe, care nu-i echipă, ci satelit. Ştiu, nu iese rima, ca în basmele copilăriei noastre. Ăsta-i un basm urban ticluit de finanţatori, binefăcători şi creditori, un basm bun să-i adoarmă şi pe Naşu’, şi pe Mitică Dragomir. Că ei nu şi-au pierdut inocenţa. Cred orice, nu ca noi.

afla mai mult:
Basmul tităneilor din Urziceni

afla mai mult:
Digital

afla mai mult:
Poetul-portofel Mircea Dinescu, deferit Parlamentului pentru incompatibilitatea descoperita de ANI la CNSAS in urma sesizarii Civic Media si a…

afla mai mult: Pervers sau nu?

Îmi provoacă plăcere organsmică lupta oribilă din PD-L. Reforma statului a ajuns, până şi pentru proştii care cumpărau vorbe mari, nimic altceva decât era, de fapt şi de drept. O caftealăă fără menajamente între tabăra Udrea (care vrea să preia partidul şi caşcavalul) şi tripleta BVB. Ăla mic e înhăitat cu bagabonţii şi, înaintea mascaradei aşa-zis-ului vot democratic, i-a zburat preventiv pe doi dintre oamenii sprijiniţi de Băsescu, epicureanul Vlădescu şi anonimul Dumitru. Iar milogul de Şeitan, altă unealtă băsesciană, a confirmat că a fost propus la remaniere.

E ca pe vremea lui Radu Vasile, cu diferenţă e că Emil Boc e prea mic să ia ficusul la subsori, aşa că stă agăţat de el. Dacă mai continuă aşa, în doi ani, promit că o să urmăresc cu sufletul la gură pe TVRM talk-show-ul decisiv, în urma căruia se va tranşa lupta dintre Udrea şi Voinescu minus Cotoi pentru legitimitatea conducerii unui PD-L de 1,2%. Până atunci, însă, dincolo de faptul că se-ncinge lupta de clasă şi că slujitorii Duduii vor să ceară capul piticului, am subit o mare problemă de conştiinţă şi atitudine. În smardoiala dintre ai lu’ Tiranozaurus Murfatlarus Rex cu ai lu’ Minimus Captivus, eu cu cine păcatele mele să ţin? Bine, n-am un răspuns, deci sunt neutru ca Elveţia. Deci voi urmărişi comenta cu detaşare cuţităreala…

afla mai mult:
Minimus Captivus vs. Tiranozaurus Rex

Dacă urmăriţi telenovela Remanierea, atunci e bine să ştiţi că Piticul a luat-o razna. Cică în ultimele săptămîni abia dacă a vorbit de 2 -3 ori cu Dictatorul. Şi-a luat lumea-n cap şi nu mai vrea să audă de nimeni. Nu răspunde la telefoane, urlă, ţipă şi – aproape incredibil! – zice NU mai tot timpul. E ca Victor Ciorbea, dacă vă mai amintiţi personajul, înainte să coboare pe toboganul istoriei (a avut, în sondajele din 1997, 80% la capitolul încredere, procent pe care nu l-a mai atins nimeni niciodată). By the way, îşi mai aminteşte cineva acum 12 ani cînd Ciorbea a rămas singur în guvern pentru că toţi ăia din Cabinetul lui şi-au dat demisiile? S-ar putea să se repete povestea…

afla mai mult:
A înnebunit Piticul

În urmă cu câteva ore, președintele Republicii centrafricane, François Bozizé, a confiscat armele unor mercenari de origine cehă, arestați ieri în sud-estul țării și transferați apoi în capitala Bangui. Armele au fost depozitate în palatul prezidențial.
Republica centrafricană e într-o situație aparte: după ce a susținut că ONU și opoziția i-au cerut să nu organizeze alegerile la termen, Bozizé a amânat el însuși data scrutinului propusă de comisia electorală, susținând că ugandezii Tongo-Tongo din Armata de rezistență a Domnului pun în pericol ordinea statului. De aici până la prezența unor mercenari cehi e cale lungă.
Ceea ce se întâmplă la Bangui e mai misterios decât remanierea de la București.

afla mai mult:
Bozizé

Spre deosebire de iubirile hardcover, care presupun o amenajare interioară supusă diferitelor toane, confortului, anumitor ticuri, la adăpost de îmbulzeală, iubirile de buzunar te ajută să uiţi de ghionturile mulţimii, fiind parte din ea.

Marius Chivu, coordonatorul acestei antologii de amoruri la purtător, mizează în Iubire pe cifra 13. După o întâlnire cu Radu Dumitriu şi cu seria de 13 diapozitive aparţinând ciclului Love Story, realizate de pictorul Ion Dumitriu în 1972, Marius Chivu invită 13 scriitori să scrie câte o poveste de iubire (Cornel Mimi Brănescu, Gianina Cărbunariu, Andrei Codrescu, Radu Cosaşu, Matei Florian, Hanno Höffer, Radu Paraschivescu, Răzvan Petrescu, Simona Popescu, Ana Maria Sandu, Alex. Leo Şerban, Cătălin Ştefănescu şi ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, chiar Marius Chivu), rezultând antologia de faţă în care fiecare dintre scriitorii invitaţi reuşeşte să ne dea câte un ghiont.

Nu aş dori să mă refer la scriitorii deja consacraţi dar totuşi nu mă pot abţine să nu citez dintr-O rugă, a lui Radu Cosaşu:

“hai să-ţi cumpăr pantofi,
sau un balansoar de pe strada Sfântul Ion,
sau covrigi, sau un troleibuz personal,
sau o cutie cu săpunuri de baie, ştiu că-ţi place să faci baie ore întregi,
sau o scară interioară cu care să urci în interiorul tău, te rog,
Îţi cumpăr un calambur, un banc cu iepuraşi, ţi-l povestesc rar, ca să-l înţelegi, ţi-l explic de două ori,
(…)
Îţi dau toată colecţia mea de ştiri demente,
Îţi dăruiesc lista tuturor telefoanelor mele feminine din urmă cu un deceniu, la care ştiu că râvneşti,
Îţi dau ce vrei,
NUMAI NU INSISTA să-ţi cumpăr….”

Pentru mine, marea surpriză o reprezintă coordonatorul însuşi, Marius Chivu, a cărui Idilă pentru mersul cu spatele reprezintă încă un motiv ca cifra 13 să vă aducă bucurie atunci când mizaţi pe Iubire.

Iubire 13, Editura Art, 2010, cu seria de diapozitive Love Story de Ion Dumitriu, ediţie bilingvă româno-engleză, traducere în engleză de Alexandra Coliban.

afla mai mult:
Iubiri de buzunar

Dacă doriţi să aflaţi CV-ul viitorului ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale, Claudia Boghievici, prietena lui Ghiţă Falcă, care este finul lui Băsescu, e de ajuns să priviţi vederea de mai jos. Asta da remaniere!

afla mai mult:
Boghievici. Ţup! Ţup!

Cine crede ca se joacă o partidă de poker corectă greseşte. Fiecare aduce de acasă un pachet de carţi măsluite si incearca o partida cu ajutorul cărtilor cu care poate trişa. Ponta & PSD au fost convinsi sa-si imparta castigurile iluzorii cu Antonescu & PNL. Fiecare punând la o parte visurile de sef al opozitiei. Pana la urma alianta patriarhilor Iliescu-Nastase-Patriciu este mai importanta decat ceea ce doresc juniorii. Felix isi tareste si el marioneta, impingand caruciorul antenelor, remorcat de tinerii tonomati amanetati intereselor conservatorului-securist. Vântu incearca o noua combinatie bagând la inaintare pe noul-vechi partener Dan Diaconescu, pe care l-a tuns si frezat cu ajutorul celor cateva zeci de milioane de euro cu care a cumparat 20% din OTV.

Boc a ajuns la convingerea finala ca este deja un politician ratat, care isi traieste ultima perioada a unei cariere politice efemere, in care a reusit sa-si consume o doza enorma de incredere si sa-si maculeze un nume impecabil, dând voie pasiv ori activ unor mânarii clientelare de genul celor patentate de PSD pe timpurile cele mai jalnice ale baronilor lui Iliescu si Nastase. Boc se cramponeaza de aripa fesenista a PD, poate va mai apuca cateva luni de guvernare, cu sau fara avizul de la Cotroceni.

Băietii destepti, clientii BVB se pregatesc sa faca ultimele afaceri inaintea unei secete previzibile, exact cum au facut-o oamenii lui Tariceanu cu ajutorul lui Vosganian. “Secta” a fost lasata in ofsaid de tardivele nemultumiri ale parlamentarilor, care au fost anulate printr-un ambuscada compusa din amenintari si promisiuni, cu tot tacamul aprovizionat cu dosarele lui Blaga si promisiunile lui Videanu.

La Cotroceni, Piratu’ joaca un joc pe care majoritatea nu il mai intelege, o mare parte nici macar nu mai doreste sa-l inteleaga, eu cel putin nu mai doresc. Eu voi juca data viitoare cand voi fi sigur ca pachetul de carti este original si nu exista in el carti masluite. Am devenit chibiţ, deocamdata arunc cartile si spun pas-parol!

Filed under: Analize, Civic, Coruptie, Fantezie, Guvern, Miezul zilei, Scrisori din Debara, Uncategorized Tagged: Boc, Clasa Politica, Dan Diaconescu, Electorat, Miezul zilei, PDL, PNL, Politica, PSD, Sorin Ovidiu Vantu

afla mai mult: Pas Parol!

Despre slabiciunile si cedarile presei am scris si voi mai scrie. De pilda, potrivit unor informatii de prima mina dinspre “Adevarul”, Dinu Patriciu a fost extrem de nemultumit zilele trecute, atunci cind a vazut pe prima pagina marturiile SPP potrivit carora avocatul care a sustinut ca a fost lovit de Traian Basescu era baut. Cind tratezi o exclusivitate a propriului ziar cu neincredere si iritare, oferi de fapt raspunsul la intrebarea pe care si-o pun oamenii de presa: “Cum de, cu atitia angajati, dintre care multi valorosi, cu atitea pagini, Adevarul a produs in ultimii ani un numar disproportionat de mic de subiecte care sa se impuna pe agenda publica?”.

Acum insa, alta este tema. Statul roman a privatizat Rodipet, practic monopolul distributiei de presa din Romania pina acum 7 ani. Nici Rodipet si nici guvernul, condus de PSD pe atunci, nu si-au respectat obligatiile. Rezultatul e ca zeci de milioane de euro au fost pierdute de catre ziare si reviste, pentru ca desi a incasat banii de la cititori, Rodipet i-a inghitit intr-un sistem care a ajuns in atentia DNA si pe care guvernantii l-au ingaduit!

Radu Moraru a dezbatut tema si e dureros sa vezi ca ea intereseaza prea putin. Daca acesti bani s-ar recupera, ziarele si revistele din Romania ar primi o gura de oxigen in cel mai greu moment al presei scrise din ultimii 20 de ani. Cind trecem in revista lista actelor ostile presei, chestiunea drepturilor de autor, controalele politice si strategia de discreditare a media inventata de Traian Basescu sa nu uitam sa adaugam si ceea ce statul a facut in dosarul Rodipet!

afla mai mult: De la “Adevarul” la Rodipet

Gîndindu-mă la ce vor zice principii deontologiei, în ţară, despre călătoria noastră la mina de aur din NouaZeelandă, m-am dus la ghidul nostru, i-am luat cana de metal din mînă şi am băut zdravăn. Era apă din lacul cu cianuri al minei Martha din Waihi. Apoi am aşteptat. Nu s-a întîmplat nimic. Au mai băut şi alţii din grup. Măcar să o facem lată nu!? Ce-ar mai fi fremătat titlurile de prima pagină dacă am fi păţit măcar un mic deranjament stomacal! Ce triumf al apărătorilor purităţii naturale, al luptătorilor anti-cianură din România!

Nu s-a întîmplat nimic pentru că “lacul cu cianuri” conţine o apă curată. E lacul în care, pe 21 iunie, în fiecare an, se desfăşoară un concurs de înot la care participă familiile minerilor şi membri ai comunităţii locale. Şi tot acea apă este deversată în rîu, de unde, anterior, a fost colectată petru a fi folosită în procesul de obţinere a aurului “cu cianuri”. Acelaşi rîu de-a lungul căruia se desfăşoară concurs de pescuit păstrăvi.

Procedeul pe bază de cianuri folosit aici, în, poate, cea mai ecologistă ţară din lume, este foarte sigur. Iar cel pe care Gold Corporation îl va folosi la Roşia Montană este, ni s-a spus, şi mai perfecţionat. Aşadar, tabloul apocaliptic în care lacurile de cianură vor omorî orice urmă de viaţă face parte din repertoriul propagandistic al ecologiştilor de pripas. De aceea şi iseria iscată de călătoria cîtorva ziarişti la mina neo-zeelandeză: se va nărui sperietoarea asta atît de eficientă pînă acum.

Vă prezint mai josnişte imagini de acolo. Cea în care beau apa nu o am, că nu m-am fotograiat singur. Dar va apărea ea de undeva,. sînt sigur!:)

A, să nu uit: ghidul nostru local, cel care ne-a prezentat mina şi lacul a fost, acum 20 de ani, un ecologist militant. mai arela mînă urmele de cătuşe cu care s-a legat petru a împiedica deschiderea minei. Azi, zice el, a rămas la fel de îndrăgostit de natură. Dar a înţeles că o mină de aur nu e otrăvitoare. Şi e în folosul comunităţii din care face parte.

afla mai mult:
Am băut apă din lacul cu cianuri din Noua Zeelandă

Nu-mi place să vorbesc/scriu despre oameni bolnavi şi despre beteşugurile lor. Şi detest îngrozitor politicienii care (cred că) îşi fac imagine exploatând momentele de slăbiciune fizică ale adversarilor. D-aia mă feresc, atât cât îmi permit meseria şi apetenţa marelui public pentru morbid, să mă lansez în dezbateri semidocte despre cât de bolnav e Traian Băsescu. Acolo unde excelează, într-o zvonistică devenită obicei oribil şi agasant-repetitiv, inegalabilul Corneliu Vadim Tudor.

Omul ăsta, strălucitor în anumite (rare) momente, dezgustător în (din păcate) majoritatea timpului, şi-a bătut joc de talentul său nativ şi de noţiunea de dezvăluire. Gestionarea talentului e fix problema lui. Însă faptul că aşa-zisele dezvăluiri (la început, doar scrise, prin România Mare sau Tricolorul, ulterior instituţionalizate şi la tv) sunt, în imensa lor majoritate, nişte fâsuri de om cu imaginaţie bolnavă afectează întreaga industrie media. Bine, Tribunul a început să facă (iar, după o bună perioadă de blanc) rating, televiziunile exploatează oportunităţile oferite de contagiosul lui delir verbal, dar aproape nimeni nu mai crede ce spune. Şi, culmea, uneori, zice foarte bine şi are informaţii beton la bază.

În ritmul ăsta, cu rubrică zilnică de horcăieli şi zvârcoliri prezidenţiale în chinuri groaznice, combătută (de regulă) de apariţia prompt-zâmbitoare (şi cu apect tonic lucrat) a bolnavului naţional, dacă – Doamne fereşte! – chiar i se va întâmpla ceva lui Băsescu, PD-L va putea să-l ţină îmbălsămat măcar o lună în geam la Cotroceni. Şi, la nevoie, să-l plimbe cu Mercedesul blindat pe ţară, cum făceau castilineii cu Cidul înţepenit în şaua calului. Da, într-o ţară guvernată de normalitate şi de bun simţ, preşedintele ar trebui să-şi facă publice analizele. Da, preşedintele Băsescu nu arată, la prima vedere, a om perfect sănătos. Şi da, într-un mediu de oameni decenţi, cu măsură, doar medicii fac comentarii cu privire la starea de sănătate.

afla mai mult: Poveşti nemuritoare: bolnavul naţional

„Putem formula politici anticoruptie eficiente fara o intelegere adecvata a fenomenului coruptiei? Aceasta este intrebarea careia Radu Nicolae ii dedica lucrarea de fata. Autorul ne ofera prima cercetare a coruptiei in spatiul romanesc, realizata cu instrumentele analizei institutionale din perspectiva stiintei politice. Dincolo de abordarile standard (moralista si revizionista) ale fenomenului coruptiei, este analizat pe larg modul in care teoria alegerii rationale si cea institutionala pot oferi explicatii ale comportamentului celor implicati in actul de coruptie. Un spatiu important este alocat structurilor organizationale birocratice. Cititorul va gasi numeroase exemple de analiza, multe dintre acestea privind societatea romaneasca din ultimele doua decenii.” (Adrian Miroiu)

afla mai mult: Coruptia si politicile anticoruptie

Aşa cum anticipam, remanierea devine o simplă remaiere. Şedinţa de ieri de la PDL nu a fost lipsită de tensiune, singura soluţie pentru salvarea situaţiei, găsită pe moment, a fost un vot de încredere pentru Emil Boc. Deschis, prin ridicare de mână. Ce aveau de votat? Viitorul lor, în sensul alegerii între demisia întregului guvern şi remanierea unor miniştri. O întrebare cu răspuns inclus…

P.S. Mi-a plăcut atitudinea lui Sever Voinescu. L-am sunat astăzi să-i spun, dar nu a răspuns. Aşa că o fac aici.

afla mai mult:
Boc vrea remaiere…

afla mai mult:
Bd Dacia 65

Membrii mai multor sindicate BBC au decis, prin vot, sa intre in greva in cazul in care conducerea corporatiei va pune in aplicare o serie de schimbari prin care sa plafoneze veniturile luate in calcul pentru pensii, potrivit The Guardian.

FOTO: GoMo News

90% dintre membrii celor trei sindicate au votat in favoarea grevei. Daca va fi pusa in aplicare, greva ar putea afecta felul cum BBC va acoperi mai multe evenimente importante, inclusiv vizita Papei in Marea Britanie, programata pentru luna aceasta.

Sindicalistii au decis, insa, sa nu anunte date precise pentru actiunile de protest, in conditiile in care conducerea BBC a lasat de inteles ca ar fi de acord cu unele concesii.

Potrivit sursei citate, conditiile generoase in privinta pensiilor sunt privite de angajatii BBC drept o compensatie pentru faptul ca salariile lor sunt, in general, mai mici decat cele ale angajatilor de la posturile comerciale concurente.

Sursa: HotNews

citeste si:
Ryder Cup coverage in doubt over BBC strike (The Independent)
BBC workers vote in favor of strikes (Business Week)
BBC staff vote for pension strike (BBC News)
BBC staff vote for strike over pensions by more than 90% (The Guardian)

NOTA: Am pus aceste linkuri din doua motive – cei interesati sa aprofundeze cum stam cu grevele jurnalistilor prin Marea Britanie sa poata sa citeasca din mai multe surse, dar si inca unul.

Acesta este ca, asa cum se poate observa, ca chiar BBC News, una dintre oficinele BBC, anunta ca lucratorii din chiar aceasta institutie au votat pentru greva.

Nu ca uneori (de exemplu prin anii ’90, cand minerii din Wales inconjurasera Buckingham Palace) BBC nu se facea si el ca ploua, ignorand complet evenimentul si dezinformand astfel cras, in timp ce niste baieti de 2,10 metri stateau intre manifestanti si gardul de fier forjat al palatului.

Celelalte trei surse care dau aceeasi stire, fiecare rescriind-o diferit (nu ca la noi, unde toti preiau ca robotii aceeasi stire-conserva, scrisa de un editor in somn biologic de la o agentie de presa), informeaza prompt si cu profesionalism cum sta treaba: de ce ar putea fi greva, care sunt motivele, ce-i mana-n lupta pe protestatari.

Interesant, nu? Ati auzit ceva despre greva de la Realitatea Media, in afara Reporter Virtual, StareaPresei.ro, alte cateva site-uri independente si ziarul Bursa? Nu, desigur, pentru ca ar fi fost “delict de consemnare”.

afla mai mult: Amenintari cu greva la BBC (HotNews)

Bună dimineata intr-o zi de joi. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de 12°C, si o maxima termica de 25°C, umiditate: 81%. Mai mult insorit, moderat, vant. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 2636 RON (+0.0039 RON); 1 USD = 3. 3335 RON (-0.0247); 1 EURO = 1. 2790 USD (+0.0106). Atragerea de fonduri europene a fost unul dintre criteriile anunţate de premierul Emil Boc în evaluarea miniştrilor, evaluare de care urma să depindă aseară cine pleacă şi cine rămâne în guvern.

În iulie, rata de absorbţie a fondurilor europene a crescut cu numai 0,2% comparativ cu luna precedentă, ceea ce arată că, în ciuda ameninţărilor premierului, lucrurile bat pasul pe loc. În total, la finele lunii iulie, România absorbise doar 10,3% (10,1% în iunie) din totalul fondurilor de 19,6 mld. euro alocate de UE României în perioada 2007-2013. De la 9 iulie, în săptămâna în care premierul a ameninţat că cine nu absoarbe fonduri europene pleacă din Guvern şi sfârşitul lui august au fost efecuate plăţi către beneficiarii fondurilor europene de 197 mil. euro, potrivit datelor Guvernului. Problema cea mare în absorbţia fondurile este că banii vin de la UE, ei se află într-un cont al Trezoreriei, dar procedurile administrative greoaie, lipsa cofinanţării sau lipsa apetitului băncilor de a acorda credite pentru cofinanţări face ca aceşti bani să nu ajungă la beneficiari – cei care au aprobate proiecte pentru atragerea de fonduri. Mai multe puteti citi in ZF

Premierul Emil Boc si tripleta Blaga-Videanu-Berceanu au reusit miercuri seara sa-si protejeze fotoliile si sa inchida gura reformistilor din partid. In sedinta cu grupurile parlamentare ale PDL, Boc impreuna cu garda veche a jucat la cacealma luandu-i prin surprindere pe acestia. Boc le-a oferit doua variante fie intreg Guvernul isi depune demisia, fie accepta o remaniere usoara. Pentru a se asigura ca parlamentarii cedeaza, Boc a cerut vot deschis “ca sa-i poata privi in ochi pe cei care trantesc Guvernul”. Deputatii si senatorii s-au predat cu arme si munitii si au votat pentru o remaniere simpla. Anuntul lui Boc i-a luat prin surprindere pe reformisti iar, vicepresedintele Ioan Oltean, cunoscut ca sustinator al garzii vechi, a intervenit imediat pledand pentru mentinerea premierului. “Domnul premier a incasat multe si a rezistat. In opinia mea nu se impune o demitere in bloc a intregului Guvern pentru ca riscam sa avem probleme cu opozitia. Decat sa venim acum cu un alt om, mai bine mergem mai departe asa”, ar fi spus Oltean. Parlamentarii au solicitat sa se supuna la vot secret cele doua variante discutate si anume depunerea mandatului de catre intregul Guvern si remanierea ministrilor. Premierul a refuzat votul secret pe motiv ca “vrea sa-i priveasca in ochi pe cei care voteaza plecarea Guvernului”.

Demisia intregului Cabinet Boc a intrunit in vot deschis doar 4 voturi pentru si 12 abtineri din minim 170 de parlamentari prezenti la sedinta. Printre cei care au votat pentru plecarea intregului Guvern au fost Sever Voinescu si Elena Udrea. Remanierea Guvernului a fost votata in majoritate.

Conform surselor citate, in sedinta nu s-a spus nici un cuvant despre ministri care ar putea sa fie remaniati. Emil Boc i-a anuntat pe parlamentari ca “asa cum prevede Constitutia il voi anunta inainte pe presedintele Traian Basescu ce propuneri voi face pentru remaniere”. Mai multe, Hotnews.

Nici o problema, Boc & BVB rămân, pleacă electoratul.

Caricatura maestrului Hultan!

Filed under: Civic, Guvern, O zi obişnuită Tagged: Boc, BVB, O zi obişnuită, PDL, Reforme Politice

afla mai mult:
O zi obişnuită – 2 Septembrie / “BVB rămân, electoratul pleacă!”

• “Realitatea FM” anunţă că postul nu se închide, aşa cum era stabilit
• Sorin Enache, “Realitatea Media”: Există o grilă de programe ce trebuie aprobată, de 6-8 ore. În rest, va fi retransmisie “Realitatea TV”
• Şeful trustului a declarat, pentru ziarul “Bursa”, că încasările slabe din publicitate ale “Realităţii TV”, finanţatorul “Realităţii FM”, au condus la restanţele salariale. “Pe măsură ce cresc încasările, vom plăti şi restanţele salariale”

Neplata salariilor restante pentru unii dintre jurnaliştii grupului “Realitatea Media” pare o poveste fără sfârşit.

Fiecare zi este o “surpriză” pentru industria media, cu veşti noi de la angajaţii trustului, care încep să răbufnească, rând pe rând, şi să-şi incite colegii din grup la grevă, după ce nu şi-au mai primit banii de luni bune.

Demisii, scrisori, dezvăluiri, grevă…

citeste totul aici

Scrisoarea a II-a: “Am ajuns să fiu jurnalist în ţara celor care nu cuvântă”

“Cel care nu are curaj să vorbească despre drepturile sale, nu poate câştiga respectul celorlalţi!!!”

Aşa o să-mi încep scrisoarea pe care vreau să o adresez tuturor angajaţilor Realitatatea TV. Nu contează faptul că munciţi în Capitală sau în provincie, ci contează un singur lucru: faptul că toţi speraţi ca mâine portofelul vostru să fie mai plin, cu măcar 100 de lei…

Oameni buni, şi eu sunt în aceeaşi oală ca şi voi, dar am decis să vorbesc. Dacă până acum am vorbit despre bugetarii cu salarii reduse, am filmat fluturaşii de salarii, am spus lumii întregi cât de greu trăieşte un pensionar şi am făcut cumpărături imaginare, într-un magazin în care ni se permite să filmăm (pentru a arăta telespectatorilor cât de bogat sau de sărac este coşul zilnic al românului, în timp ce eu mă gândeam că totuşi luna asta iar nu o să am bani să dau o raită prin magazin, ca să-mi cumpăr cele necesare), acum am decis să vorbesc despre mine.

Da, eu, un oarecare, din ditamai trustul de televiziune, o să fiu subiectul principal astăzi. De unde această idee? Din simplul fapt că m-am săturat să aştept ziua în care o să primesc un şfanţ, leul pentru care am muncit ca nebunul, pentru care am alergat de tâmpit pe coridoare, cu un cub în mână, lăsând impresia că justiţiarul din televiziune trece pe acolo.

M-am săturat de mail-uri, de vorbe, vreau şi fapte, deoarece, vă vine să credeţi sau nu, dar şi viaţa mea trece prin stomac, la fel ca şi la alţii….

Mi-am făcut curaj, da, spun lumii întregi că am ajuns mai rău decât un pensionar, care măcar îşi primeşte banii în fiecare lună, mai mult sau mai puţin, dar îi primeşte; am ajuns mai rău decât un bugetar, decât un profesor sau un agricultor… am ajuns să fiu jurnalist în ţara celor care nu cuvântă.

Am ajuns să îmi fac meseria şi să-mi aştept salariul ca pe a 9-a minune a lumii. Am ajuns să îmi număr datoriile şi mai puţin banii din portofel. Am ajuns acolo unde nimeni nu îşi închipuie că un om, bine îmbrăcat, care vorbeşte frumos la televizor, pentru oamenii, despre oamenii, poate ajunge vreodată.

Mă întreb câţi din telespectatorii RTV ştiu prin ce trec angajaţii acestei televiziuni? Mă întreb câţi dintre ei ştiu lipsurile pe care am ajuns să le avem? Cred că niciunul. Pentru că, noi, jurnaliştii, atunci când suntem în faţa ecranului, zâmbim şi părem nişte oameni nu chiar fericiţi, dar mulţumiţi.

De ce facem lucrul acesta? Simplu. Nu pentru că vrem să fim frumoşi la TV sau pentru că vrem să le insuflăm încredere telespectatorilor, ci pentru că ne este ruşine să vorbim despre ce am fost şi ce am ajuns.

Cine şi-ar închipui, un jurnalist care, la câteva minute până la miezul nopţii, ajunge la alimentară şi cere doar 200 de grame de salam şi cea mai mică franzelă? Nu pentru că nu i-ar fi foame, ci pentru că nu are bani în buzunar.

Oameni buni, toţi suntem în aceeaşi oală şi fierbem la aceeaşi flacără, dar până când? Pentru voi, cei care nu cuvântaţi, chiar e mai important orgoliul, imaginea de vedetă sau buzunarele voastre nu au fund? Vă întreb doar!

Ştiu că mulţi sunteţi în situaţia asta, dar puţini aveţi curaj să vorbiţi. De ce vă este frică? De faptul că o să vă pierdeţi locul de muncă? Care loc de muncă? Acela la care vă prezentaţi zilnic şi faceţi muncă voluntară? Măcar e bine… în cazul acesta ştim că cei de la Crucea Roşie se pot baza pe o groază de voluntari în caz de catastrofe naturale… vor putea apela la voi, liniştiţi, pentru că vă place munca gratis.

Dacă atunci când am intrat în presă i-am considerat pe toţi jurnaliştii nişte oameni curajoşi, acum, cu regret o spun, mi-am schimbat părerea. Se pare că unii jurnalişti sunt mai laşi decât mi-am imaginat, “gura” lor e doar de faţadă, doar pentru TV.

Jucaţi nişte roluri, aţi devenit actori, dar ce e trist e faptul că sunteţi nişte actori. În fine, nu cer solidaritate, am vrut doar să vă spun că pe lumea asta mai sunt şi oameni care au curaj să înfrunte adevărul, să-i spună realităţii pe nume.

FOTO: KZ-Pictures

Ştiu că acest curaj e mai mult prostesc, dar eu cel puţin o să pot spune cândva: “Am avut curaj să fiu eu!” şi, pe bune, dacă ar mai fi campania aceea, “Noi vrem respect!”, aş face o ştire senzaţională, despre… mine, pe care cu siguranţă Realitatea TV nu o va difuza pe post.

Jurnaliştilor (actorilor), redacţia voastră nu este o scenă pe care să vă jucaţi rolurile, redacţia voastră e sursa voastră de vitalitate, de dinamism, e mediul vostru de viaţă, e cea de-a doua casă pentru voi, nu vă mai bateţi joc de lăcaşul acesta sfânt şi nu-l pătaţi cu lipsa voastră de curaj şi cu “muţenia” voastră…

Faceţi gură pentru alţii, dar nu aveţi curaj să faceţi gură pentru voi…Frumos! La cum merg lucrurile, am sentimentul că în cel mai scurt timp o să mă îngreţoşez de meseria asta, pe care până acum am considerat-o cel mai bun lucru din viaţa mea…

Oricum, alegerea vă aparţine, dar nu uitaţi un lucru: jurnalişti sau nu, sunteţi oameni… sau aţi fost!”.

Sursa: Reporter Virtual

afla mai mult:
Jurnaliştii de la Realitatea Media, pe jar (Bursa)

Johan Norberg si Martin Borgs au facut un documentar interesant dupa cartea lui Norberg, Financial Fiasco, despre cauzele crizei economice si problemele create de solutiile implementate pana acum. Documentarul contine interviuri cu Vernon Smith, Gerald Celente si Peter Schiff si este disponibil acum online pe youtube.

In times of crisis people seek strong leaders and simple solutions. But what if their solutions are identical to the mistakes that caused the very crisis? This is the story of the greatest economic crisis of our age, the one that awaits us.

afla mai mult: Johan Norberg – Overdose: The Next Financial Crisis

Adevarul: Boc schimbă miniştrii. PDL a decis remanierea. Colegiul Director, joi la ora 16.00. “După întâlnirea parlamentarilor PDL de miercuri seară, cu premierul şi miniştrii, a fost anunţată decizia remanierii Guvernului, iar discuţiile vor fi reluate în şedinţa Colegiului Director de azi, la ora 16.00. Democrat liberalii au ales remanierea în majoritate, fiind înregistrate doar 12 abţineri.”

Romania libera: Dilemă. Şi stabilitatea Guvernului Boc, şi victoria opoziţiei depind de 21 de parlamentari indecişi. Care sunt cele două feţe ale viitorului guvern. “PSD şi PNL au hotărât să susţină un guvern de criză cu misiunea de a declanşa alegeri anticipate. În cazul unei moţiuni de cenzură câştigătoare în octombrie, remanierea Cabinetului Boc rămâne fără efect.”

Evenimentul zilei: “Revoluţia” din PDL se amână. Boc, lăsat să remanieze ce vrea. “După ce parlamentarii i-au dat un vot de încredere, premierul este aşteptat să vină astăzi cu lista remaniabililor în plic. Emil Boc a vrut să joace tare, dar n-a avut cu cine.”

Gandul: Elena Udrea a votat pentru plecarea lui Boc de la Guvern, împreună cu tot Cabinetul. Cum a reuşit premierul să stingă revoluţia şi să impună remanierea mică. “Două opţiuni au stat în faţa conducerii PDL şi a parlamentarilor partidului, reuniunea de marţi seara, de la Palatul Parlamentului: demisia întregului Cabinet şi formarea unuia nou sau remanierea Executivului.”

Curentul: PSD, PNL şi PC visează deja la formarea unui Guvern de criză. “Reprezentanţii PSD, ai PNL şi cei ai PC s-au întâlnit, ieri, pentru discuţii privind depunerea unei moţiuni de cenzură la adresa Cabinetului Boc. Cele trei partide au decis să colabozere la elaborarea şi depunerea moţiunii de cenzură, dar şi la formarea unui „Guvern de criză“, în cazul în care documentul va fi votat de Parlament.”

Puterea: Băsescu va fi suspendat dacă refuză premierul Opoziţiei. “Liderii Opoziţiei au decis ieri, într-o întâlnire avută la Parlament, să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu, dacă acesta nu va accepta să nominalizeze în fruntea Guvernului premierul agreat de noua majoritate care se va forma după debarcarea Cabinetului Boc.”

Capital: Mii de clienţi nemulţumiţi ameninţă băncile cu procese colective. “Clienţii nemulţumiţi ai băncilor din România au format mai multe grupuri pe internet, în cadrul cărora discută despre problemele pe care le întâmpină în relaţia cu băncile şi pun la cale strategii pentru declanşarea unor procese colective naţionale, în care ar putea fi implicate mii de persoane.”

Curierul national: Băncile se apropie cu paşi mari de megaprocese. “Printre instituţiile care vor fi date în judecată se numără Volksbank, BCR, Bancpost şi Raiffeisen Bank. Avocaţii lor spun că sunt 50% şanse de câştig. Mii de clienţi nemulţumiţi s-au constituit în grupuri pe Internet”

Bursa: Piata de gasca. “Şase case de brokeraj intenţionează să ceară aplicarea votului cumulativ la Adunarea Generală a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) convocată pentru 10/11 septembrie, când va fi stabilită lista preferaţilor Bursei la conducerea Depozitarului Central.”

Financiarul: Grupul Burger King este scos la vanzare pe fondul scaderii veniturilor in ultimul an fiscal. “Al doilea mare lant de tip fast food din SUA, Burger King, este de vanzare, compania fiind in negocieri cu potentiali cumparatori, potrivit declaratiilor unor surse apropiate situatiei.”

Ziarul financiar: Românii vor tăia cheltuielile cu locuinţa, hainele şi mobilul. “Statul scoate un miliard de euro din consum prin tăierea salariilor bugetarilor. Ziarul Financiar a realizat piramida pieţelor cele mai afectate de scăderea puterii de cumpărare în viziunea companiilor de cercetări de piaţă.”

afla mai mult:
Revista presei. Romania, remanierea si revolutia

Corul SOUND s-a intors de la Ohrid Choir Festival cu doua distinctii: Marele Premiu si Premiul pentru cea mai buna interpretare a unei lucrari corale macedonene. Faptul ca, din pacate, nu am fost prezent la OHRID m-a ajutat insa, ca membru al formatiei, sa ma obiectivez cat de cat si sa pregatesc un set de intrebari pentru maestrul Voicu Popescu. “Omul zilei”, cum l-a declarat de curand, pentru acest succes formidabil, o publicatie generalista.

Ohrid, regiune de intensitate culturala

Domnule profesor, sa stabilim exact la ce anume a participat Corul SOUND, la Ohrid, ca sa se inteleaga despre ce vorbim.
La concursul coral de la Ohrid, care presupune prezenta tuturor formatiilor corale de voci mixte sau de voci egale, in diferite componente – de la grupuri vocale, coruri camerale si pana la coruri mari.

A existat si o sectiune de coruri pentru copii si tineret (categoriile A si B). Dupa aceea, au fost corurile propriu-zise, in care intrau si corurile de voci egale, si corurile, in diferitele lor ipostaze.

A fost o sectiune de muzica sacra, ce a presupus rularea tuturor formatiilor ce s-au inscris la aceasta categorie, intr-un concert-mamut care s-a tinut la Biserica “Sfanta Sofia” (de secol al XI-lea – al XIV-lea), unde se tin in general concertele cele mai importante pe care le organizeaza Ohrid. Acesta este recunoscut pentru manifestarile culturale si pentru festivalurile lui de muzica corala, mai ales.

De unde cunoasteti dosarul cultural al localitatii Ohrid?
Eu am cunoscut Ohrid-ul in anii ’70, cand am fost acolo cu Madrigalul, la un festival. Revenind la editia din acest an, sectiunea de muzica sacra a presupus rularea tuturor formatiilor intr-un concert mamut, asa cum am explicat.

Interesanta a fost participarea juriului exact la momentul prezentei SOUND-ului in scena, ceea ce inseamna ca au vrut sa-si consolideze o parere: ca nu suntem doar o formatie de virtuozitate, de folclor si, eventual, de muzica mai moderna, ci ca acoperim un repertoriu mai substantial, mai mare.

SOUND a crezut ca nu ia aproape nimic

O impresie cu totul speciala a produs piesa lui Dan Voiculescu, “Tatal nostru”. Aceasta s-a putut vedea din reactiile publicului, dar si din reactiile membrilor juriului, care dupa acel moment, au venit si ne-au felicitat personal – un lucru pe care, de obicei, juriul nu-l face si nu trebuie sa-l faca. Dupa care protocolul de festival a presupus sa cantam inca o data, impreuna cu sase formatii, pentru Marele Premiu.

Competitia finala.
Seara, la inceputul festivitatii care trebuia sa fie de premiere, sase dintre cele 25 de formatii ramase in concurs (din totalul de 35) au intrat in competitia finala. In timp ce juriul urma sa delibereze pentru Marele Premiu, s-au acordat celelalte premii – diplome de participare, premiile III, II, I si alte distinctii.

Dupa ce s-a acordat premiul intai – aceasta a fost o chestie foarte nostima, juriul a urcat pe scena pentru a primi diplome din partea organizatorilor. Noi, care primiseram pana atunci premiul pentru cea mai buna interpretare a unei piese macedonene, am crezut ca s-a incheiat festivitatea.

Membrii juriului au primit diplomele, apoi a fost momentul in care presedintele juriului a urcat pe scena si a vorbit despre faptul ca dirijorul de cor trebuie sa fie talentat, instruit, adica sa aiba o conditie intelectuala deosebita, sa fie foarte inteligent, sa aiba o strategie repertoriala frumoasa si sa fie capabil sa redea un repertoriu la un alt nivel artistic.

Presedintele juriului batea din palme ca in sport

Si cine putea fi acel dirijor decat… Voicu Popescu!
Intr-o asteptare in care practic s-a vidat aerul din sala aceea neincapatoare s-a auzit atat: ”SOUND, Romania”. Din clipa aceea, n-a mai fost nici un fel de control pe reactiile salii, pentru ca, avand avantajul altor patru formatii corale romanesti prezente acolo, explozia a fost coplesitoare. S-a scandat minute in sir “Romania” si “SOUND”.

Culmea e ca au fost si alte formatii corale care au inceput sa scandeze. Chiar si presedintele juriului, de langa mine, m-a imbratisat, a inceput sa scandeze si el “Romania” si sa bata din palme in ritmul specific spectacolelor sportive. Acesta a fost momentul de gratie, dupa care am mai cantat si presedintele juriului ne-a cerut in mod special sa interpretam, pentru a treia oara de data aceasta, piesa macedoneana “Do Tri Momi”.

Interesant este ca, dintre cele peste 30 de piese obligatorii propuse, am fost singura formatie care a ales aceasta piesa, o alta fiind foarte solicitata, dar alegerea ei nu a avut probabil rezultatul scontat.

I-am invins cu “Tatal nostru”

“Do Tri Momi”, o prelucrare corala de folclor macedonean, care necesita virtuozitate interpretativa, in maniera pieselor romanesti de genul acesta.
E important de stiut ca era o lucrare ce presupunea abilitate interpretativa.

Care au fost celelalte formatii in lupta pentru Grand Prix?
Corul de copii Omnes din Letonia, Ave Musica din Ucraina, corul de fete din Letonia, corul Oriana din Ucraina – un cor de fete extraordinar, Bel Canto din Lituania – un cor mare, cu vocalisti extraordinari.

Si i-am batut cu “Tatal nostru”, cum s-ar spune.
Noi am cantat inca o data – sapte minute am avut la dispozitie – “Suita Corala din Tara Oasului”, de Dariu Pop, dar nu momentul acesta a fost decisiv. A fost o chestiune cvasi-formala, ei stiau deja cui acorda premiul.

A fost mai mult pentru public, ca sa se incheie toata povestea in spirit competitiv, cu cele mai bune formatii pe scena. Eu cred ca strategia repertoriala a fost una relativ corecta, pentru ca am ales lucrari care sa ne exploateze la limita posibilitatilor noastre interpretative.

Atu-urile SOUND: sustinere vocala, armonizarea vocilor, tehnica, sensibilitate

Care au fost atu-urile SOUND-ului la Ohrid?
In primul rand, capacitatea de a interpreta lucrari de sustinere vocala puternica, asa cum este “Suita Corala din Tara Oasului”, care are in ea si elemente de virtuozitate, si de maxima sensibilitate interpretativ-artistica.

Doina aceea, parte a “Suitei”, a facut ca in sala sa se lase o liniste din aceea de maxima tensiune, poate si prin faptul ca eram prezenti pe un taram cu rezonante slave puternice, foarte aproape de spiritualitatea noastra.

… da, si balcanice…
… da, au facut ca sensibilitatea sa fie una sporita, juriul fiind alcatuit din bulgari, sloveni si macedoneni.

FOTO: Corul SOUND & prietenii © Fundatia Culturala SOUND

Dupa aceea, capacitatea de a aborda si repertoriul modern occidental – o lucrare cum e “Ave Maria” de Javier Busto, care a mai fost interpretata si de alte formatii – probabil ca a facut o impresie foarte buna, prin capacitatea de armonizare a vocilor, omogenizarea aproape perfecta a partidelor vocale si a corului in ansamblu.

Lucrarea lui Sabin Pautza, “Junii buni colindatori”, care este o polifonie moderna mai sofisticata putin, dar care presupune iarasi foarte multa sensibilitate, dar si multa energie a atacurilor si forta de exprimare. Apoi “Variatiuni pe tema Chindiei”, de Alexandru Pascanu, care ne-a plasat cumva in zona de divertisment, dar pe structuri armonice care se apropie de jazz, deci un pic mai complexe, cu schimbarea brusca a tempo-urilor, cu contraste dinamice – lucruri care aratau versatilitatea formatiei.

Si faptul ca am terminat intr-o nota extrem de optimista, cu acel oftat final: totul a fost ca o mica regie. Acest fapt a fost observat si de muzicologul Dumitru Avakian – ca formatia si-a adjudecat un repertoriu pe care a putut sa-l interpreteze la maxima valoare, in vreme ce foarte multe formatii s-au aruncat in repertorii extrem de dificile, fara capacitatea de a crea din interpretari evenimente artistice. Aici cred ca a fost diferenta.

Una e sa ai capacitatea sa interpretezi o lucrare extrem de dificila, indigesta chiar, dar sa nu o poti transpune intr-o stare artistica. De preferat e sa alegi un repertoriu, cum am facut noi, din care sa poti crea un moment artistic si nu unul tehnic, de simpla interpretare tehnica a ceea ce partitura solicita.

Corul SOUND va aborda muzica polifonica

Ati adus in Romania Corul SOUND cu medalia de aur si argint de la Olimpiada Corala Internationala de la Graz. Acum ati venit cu Marele Premiu de la Ohrid. Ce planuiti in continuare pentru SOUND?

FOTO: CrestinOrtodox

Asa cum unul dintre membrii juriului ne-a spus privat, dupa ce s-a terminat concursul, ca ar dori sa ne auda intr-o lucrare polifonica, cred ca a sosit momentul ca, printr-o reasezare in interiorul corului a problemelor de vocalitate individuala, sa putem aborda si un repertoriu complex din acest punct de vedere.

Incercam sa ne indreptam putin si catre marile valori ale culturii europene, prin ceea ce s-a creat in perioada Renasterii si in perioada moderna. Adica spre o polifonie, pe care compozitorii moderni, incepand cu Kodaly, au oferit-o corurilor de o anumita valoare. Lucrari cu un nivel mai inalt de dificultate, dar care sa nu-si piarda din capacitatea de expresie pe care SOUND-ul poate sa o redea.

Exemple de compozitori si de lucrari vizate?
Monteverdi si Palestrina, tot ce inseamna scolile europene din perioada Renasterii, dar si compozitori contemporani care au reusit sa valorifice arta polifoniei. Avem si compozitori in tara care au scris astfel. Din pacate, la noi nu se mai scriu multe lucrari de acest gen.

Incepand cu Kodaly, Bartok, Penderecki, ne referim la compozitori ce sunt intr-o zona experimentala. Aici se contopesc atat elemente de polifonie, dar si de arta dramatica si teatru.

Sunt lucruri pe care formatii corale emancipate din Europa le abordeaza de foarte multa vreme. In masura in care vom reusi sa patrundem, incet si cu temei, in toate zonele acestea, vom aduce si in fata publicului nostru cate ceva, cate o mostra din aceste posibile abordari.

Presa, mai buna. Si meritul lui Dumitru Avakian

Cand ne-am intors de la Graz, am fost nemultumiti, si noi, si dumneavoastra de reflectarea in presa a succesului obtinut acolo, in sensul ca nici numele formatiei nu l-au scris corect. De data asta sunteti multumit?
Trebuie sa recunosc ca de aceasta data am simtit un cu totul alt nivel de abordare. Cred ca a fost vorba si despre prezenta in mijlocul nostru a muzicologului Dumitru Avakian.

FOTO: prof. Dumitru Avakian © Fundatia Culturala SOUND

… pe care-l felicitam…
… acesta a stiut sa apese pe acele butoane care sa trezeasca reactie atat in presa, cat si la nivelul unor oficiali. El a conferit o alta viziune, de aceasta data. Probabil ca vidul de stiri din zona culturala si o anumita apatie – o spun fara malitiozitate – au facut ca acest moment al nostru sa fie unul mai vizibil.

Sper ca si de acum inainte sa se indrepte atentia catre astfel de evenimente. Este foarte trist cand vezi ca ai reprezentat tara la un nivel la care demult nu s-au intamplat lucruri deosebite si acest lucru trece neobservat, in fata unor stiri din derizoriul cotidian, pe care presa le dezvolta pentru a supravietui.

Ceea ce am facut noi la Ohrid este o mica piatra la temelia acestei prezente culturale, care in trecut stim ca era extrem de fertila, prin ceea ce Madrigalul a oferit, precum si alte formatii din tara, de la Cluj sau Iasi. Acestea au cazut acum in anonimat, pentru ca ponderea stirilor de alta factura este mult mai mare.

afla mai mult: Voicu Popescu: La Ohrid s-a scandat “Romania” si “SOUND”

Ioan Gyuri Pascu a fost întrebat la un moment dat ce înălţime are. 1,80 m – răspunse el. Fugi, dom’le, d-aici! Te văd, n-ai cum să ai atît – i s-a replicat. Ce vrei? Dacă atîta cred eu că am… Emil Boc n-ar fi răspuns cu siguanţă aşa. De aceea, colegii mei de la Puterea nu l-au întrebat pe premier despre statură, ci au făcut un sondaj printre cei care l-au urcat pe scaunul de la Palatul Victoria. Adică printre parlamentari. Rezultatele cercetării sunt senzaţionale. Vă citez din studiu:

Emil Boc e mai înalt în ochii Puterii, decât în ochii Opoziţiei. Media răspunsurilor partidelor din coaliţia de guvernare a fost 1,64 metri. Parlamentarii din Opoziţie cred, în medie, că Emil Boc are doar 1,53 metri. Cel mai înalt, premierul e în ochii pedeliştilor, unde el are 1,67 metri. La polul opus se situează pesediştii, care cred că statura lui Emil Boc are mai puţin de un metru şi jumătate; media răspunsurilor lor e 1,45 metri. Pentru liberali, premierul are 1,61-1,62 metri, udemeriştii cred că are 1,60, iar UNPR afirmă, în medie, că premierul se înalţă undeva între 1,60 şi 1,65 metri.

Articolul semnat de Maria Alifantis şi Ionuţ Dumitrescu poate fi citit aici.

afla mai mult:
Ce înălţime are Emil Boc

afla mai mult:
Sa ma amuze sau sa ma sperie?

Pauza aceasta competiţională naşte monştri. Ceea ce se întâmplă la Vaslui şi Urziceni depăşeşte orice fel de imaginaţie, sintagma de „ţară a tuturor posibilităţilor“ aplicându-se perfect în fotbalul lui Mitică. Patronul le cere jucătorilor să nu se prezinte la antrenamentele lui Caro, tehnician căruia i se pregăteşte un corp de antrenori care să îi supervizeze deciziile.

E o nebunie, şi întrebarea retorică pe care şi-o pune Porumboiu: „Cum de ajung eu în astfel de situaţii?!” naşte zâmbete ironice din partea adversarilor şi compătimire din partea neutrilor ori apropiaţilor. Ceea ce face spaniolul e cusut cu aţă albă. Nu are rezultate, echipa nu dă semne că ar putea depăşi această criză de formă, comunicarea lasă de dorit. Pur şi simplu, el şi Vasluiul nu sunt compatibili, asta se vede din avion. Încăpăţânarea cu care Caro ţine de clauza de reziliere a contractului are prea puţine în comun cu ideea de respect faţă de meserie.

Situaţia e încurcată şi e greu de crezut că vreun antrenor cu firmă ar accepta să vină în toată această stare de incertitudine. Până la urmă se poate vorbi şi despre un decont al momentelor în care Porumboiu a ales să se despartă „prea” unilateral de tehnicieni români cărora acum le duce dorul. În orice caz, aici şi acum, patronul Vasluiului pare mai degrabă victimă decât călău.

Urziceniul înghite Steaua. E o glumă. Practic, Becali a luat ce a vrut de la Unirea şi a trimis la schimb „întăriri” de la echipa a doua. Culmea, totul înaintea meciului direct dintre Urziceni şi Steaua. Ideea de competiţie e total dată peste cap şi nu contenim să ne mirăm, în frunte cu preşedintele FRF, cum sunt posibile astfel de maşinaţiuni.

afla mai mult:
Anomalii de România

afla mai mult: O lăudabilă măsură reformistă: pensiile de lux sunt reduse de la 1 septembrie

Bun – mai dau doua clipuri. In primul e desenat contextul in care Sever Voinescu a plasat glumea – cred, de sorginte, reaganiana! – despre socialismul care, a propos, nu a rezolvat pina acum nici o criza de amploare altfel decit cu gargara ieftina.

In al doilea, e ceva la fel de interesant:

P.S. A propos de clipurile astea care se pot regasi pe canalul Youtube unde sint plasate si cele doua: ma simt bine ca detin inregistrarile integrale si ca eu sint cel care le editeaza. E plin spatiul mediatic de insi “inteligenti” care cred ca daca au rupt dintr-un discurs doua jumatati de fraza au si inteles despre ce e vorba in propozitie.

afla mai mult: Pentru Rogozanu si pentru vinatorii de fantome

Zilele trecute a ieșit de sub tipar numărul 134 al excelentei reviste Pouvoirs, tipărită de Seuil. Tema respectivului număr este controlul parlamentar.
În articolul de deschidere al numărului, Philip Norton, profesor la University of Hull și membru al Camerei lorzilor, vorbește despre dilema inerentă oricărui sistem parlamentar: “Atunci când guvernul dispune de o majoritate în sânul Parlamentului, se așteaptă ca deputații care îl susțin să voteze în mod loial măsurile pe care le propune și să îl susțină, în particular atunci când e vorba despre voturile de încredere. Deputații sunt însă și membri ai unei instituții care e presupusă a supune acțiunea guvernului unei examinări atente în numele poporului și, la nevoie, a restrânge acțiunea guvernamentală, tot în numele poporului. Asta duce la o potențială dilemă, care se rezolvă îndeobște în favoarea partidului”.
Chiar dacă România nu are un sistem parlamentar clasic, ci unul care oscilează între semi-prezidențial și parlamentar, observația lui Norton ne poate ajuta să înțelegem ceea ce se va întâmpla în următoarele zile și săptămâni.

afla mai mult:
O dilemă

afla mai mult: Reality hurts… rau!

Zice Mediafax: Raţia de ţigări inclusă în drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din Apărare, Ordine publică şi Siguranţă naţională, a fost eliminată, Guvernul intenţionând astfel să descurajeze consumul produselor din tutun în rândul tinerilor, dar şi să economisească aproximativ 2 milioane de lei.

Hm! Deci e groasă rău dacă tăiem şi ţigările… Am salvat pînă acum economia cu reduceri de salarii, pensii şi trusouri de bebeluşi. Acum tăiem şi raţia de tutun a militarilor? Ce-am mai putea tăia/reduce/economisi ca să ieşim din căcat? Să ne gîndim puţin. Eu zic aşa: numărul orelor de emisie de la TVR, Parlamentul, accesul liber la curent electric şi la internet în instituţiile publice (şi apoi, în faza a doua, în toate locuinţele), accesul pe şosele în zilele cu soţ al maşinilor ale căror numere se termină cu literele A-M, consumul liber de pîine, produse lactate şi produse din carne.

Alte idei?

afla mai mult:
Hai, ce mai tăiem?

Cred că nu vom avea sărbători fericite în iarna asta! Aşa cum îi ştiu eu pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase, ăştia nu se lasă pînă nu-l văd pe Băsescu jos, foarte jos, cel mai jos. Sub jos, dacă se poate. Prin urmare, să nu vă mire dacă după demiterea guvernului Boc, programată pentru octombrie, Parlamentul va lua în discuţie o nouă acţiune de suspendare a preşedintelui.
Dar pînă atunci mai e.
Deocamdată, să-l ascultăm cu atenţie pe Traian Băsescu, care a ieşit azi din vizuină pentru o întîlnire cu ambasadorii României. A, şi încă ceva. Vă amintiţi cumva de precedenta întîlnire a şefului statului cu ambasadorii? Daţi-mi voie să vă reamintesc ce spuneau atunci agenţiile de presă:

Traian Basescu va lua o decizie privind candidatura sa la prezidentiale abia in septembrie, in functie de efectele crizei economice, iar Emil Boc este pregatit drept candidat de rezerva al PDL, le-a spus marti presedintele ambasadorilor UE. Informatia apare intr-un raport intern al Ambasadei Austriei, redactat sub semnatura ambasadorului austriac Martin Eichtinger, datat 14 mai si adresat MAE vienez, precum si ambasadelor Austriei de la Bruxelles, Chisinau, Kiev si Moscova. Documentul obtinut de NewsIn relateaza in cinci pagini continutul discutiei cu presedintele Traian Basescu avute marti la un dejun de lucru cu ambasadorii tarilor UE acreditati la Bucuresti. (Traian Basescu – n.r.) “nu a luat decizia cu privire la o noua candidatura”, o va face abia in septembrie 2009 si va depinde de criza economica. In cazul in care criza “va putea fi depasita cu un minimum de daune pentru populatie”, va candida.

Hai, că e interesant, nu?

afla mai mult: Suspendarea. Partea a doua.

afla mai mult:
Internetul ro este populat de oligo? Ba s-avem pardon!

afla mai mult: Ce inseamna vechi?

Aţi văzut vreodată un bizon? Dom’le, cică-s pe cale de dispariţie. E vorba despre nişte bovine asemănătoare cu zimbrii de la noi, şi ei pe cale de dispariţie. În fine, nu mă întrebaţi de ce aduc bizonii în discuţie aici. Eu, de fapt, altceva vroiam să vă spun. E la PSD un purtător de cuvînt pe care cineva l-a propus pentru această funcţie cel mai probabil ca să-l facă de rîs. Exact ca-n bancul cu calul ăla slab, care nu vede, nu aude, nu trage şi nu mănîncă. Pentru că altfel nu-mi explic deloc de ce ăştia de la PSD l-au scos în faţă pe unul care rumegă non-stop în timp ce recită diverse fraze memorate cu greu şi care pare să aibă-n buzunare, la fiecare conferinţă de presă, cîte 7 hotdogi şi 13 chifteluţe. Îmi amintesc că pe la sfîrşitul primăverii, Moldovan ăsta anunţa un fel de răvăşit al oilor comunicatoare pesediste. Zicea aşa berbecele: Voi avea o întâlnire în această vară cu comunicatorii partidului şi cu câţiva specialişti în comunicare. Voi scoate şi feţe noi la televizor. Pe unii nu îi cunoaşte presa, dar nici eu. Vom vedea, după testări, dacă au aptitudini de comunicare şi dacă pot fi formaţi. Îi vom testa şi vom face talk-show-uri simulate. Îi vom mai trimite şi pe la televiziuni, dar pe unii producătorii nu îi acceptă. Va fi o vară fierbinte.

N-am nici o dovadă, dar eu sunt sigur că în momentul în care a pronunţat cuvîntul fierbinte, Radu Moldovan avea în faţa ochilor un sniţel german de la Deutsche Kneipe.

Vă las, în loc de final, să păşiţi un pic pe plantaţia cu dicţie a purtătorului de cuvînt Radu Moldovan:

afla mai mult:
Purtătorii de tăceri. Azi, Radu Moldovan

afla mai mult:
La Fotbal Club de pe DigiSport s-a dat verdictul: Claudiu Niculescu vedeta etapei a VI-a!

Metodologia bolsevica, despre care vorbeste eternul pesedist-de-onoare, a fost implementata in cazul lui Ceausescu mai intai il omoram si dupa aia il demitem. In cazul lui Constantinescu, pe care intai il subminam si daca nu fuge el il aranjam “democratic”, nu prea a mers si a esuat rusinos cu Basescu. Recunoaste batranul comunist, vopsit in socialist de onoare:

“Noi, în 2007, ne-am grăbit cu suspendarea preşedintelui şi asta lui i-a dat un nou imbold, o nouă forţă morală. Acum situaţia este invers. Acum populaţia are motiv, ar vota pentru suspendare (…). Deci, nişte alegeri anticipate care ar schimba majoritatea parlamentară. Pasul următor – să avem şi alegeri prezidenţiale anticipate”, afirmă Iliescu în înregistrare, care, potrivit postului Antena 3, este din şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD de luni. Mediafax

Cat or fi pedelistii la pamant si cat ar fi scazut Basescu in sondajele de opinie, o miscare in acest sens va avea inca odata acelasi succes ca in 2007. Nu pentru ca electoratul este atat de luminat, ci pentru simplul fapt ca zilele lui Iliescu au apus, el o simte chiar daca nu a aprofundat lectiile primite de el si de partidul lui. Viagra politica, capatata de el dupa alegerea mostenitorului Che Gargara, nu va fi suficienta, sper, pentru a pune pe tapet inca o data cele de demult comise si de loc uitate de majoritatea electoratului, in afara durilor lui Ilici.

Fiecare amintire a lui Iliescu imi produce o sila de nedescris si readuce la agenda zilei ponoasele pe care le trage aceasta societate din cauza crimelor comise de acest om. Acest Nero al modernismului romanesc, care a incendiat de nenumarate ori viitorul romanilor, doreste inca un incendiu. Cu cele doua marionete din stanga si dreapta lui, calare pe banii oligarhilor rosii, Nero-Iliescu pune la cale un ultim incendiu social.

Nici un socialism nu poate fi posibil si nici un partid-social democrat nu se poate naste in Romania atat timp cat oameni de genul lui Iliescu pot fi presedintii-de-onoare ai acestui partid.

Filed under: Analize, Civic, Media, Miezul zilei, Pamflet, Scrisori din Debara, Ziarul de Duminica Tagged: Ion Iliescu, Miezul zilei, Pamflet, Politica, Ponta, PSD, Traian Basescu

afla mai mult: Revoluţiile lui Iliescu

afla mai mult:
Da, pornim ca outsideri!

afla mai mult: Telefonie HD – defintie mai mare nu se poate

Ce-a de-a 67-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția începe în seara aceasta cu proiecția Black Swan, în regia lui Darren Aronofsky. Din cele 2395 de tiluri propuse, au fost selecționate să intre în competiția pentru Leul de Aur doar 24 și toate vor fi vizionate în premieră mondială.

Ce să așteptăm în cinematografele din România? La pecora Nera de Ascanio Celestini, Somewhere de Sofia Coppola, Jûsan-Nin No Shikaku (13 Assassins) de Takashi Miike, ecranizarea romanului lui Haruki Murakami Noruwei No More (Norwegian Wood) în regia lui Tran Anh Hung, Di Renjie Zhi Tongtian Diguo (Detective Dee and the Mystery of Phantom Flame) de Hark Tsui, Drei de Tom Tykwer, La solitudine dei numeri primi, de Saverio Costanzo, după romanul lui Paolo Giordano, tradus și la noi anul trecut și publicat la RAO, La Passione, Carlo Mazzacurati.

Închis în mai anul acesta pentru ofense aduse valorilor revoluției și eliberat după trei luni în urma protestelor internaționale, regizorul iranian Jafar Panahi este așteptat să sosească pentru premiera mondială a filmului său Acordeonul. Probabil că la această oră încă mai speră să primească pașaportul pe aeroportul din Teheran.

Președintele juriului: Quentin Tarantino.

ps: pe toată durata Fesitvalului, se poate admira o expoziție de fotografie Stanley Kubrick, a cărui carieră începe printr-o slujbă de fotograf la revista Look. Dacă nu puteți ajunge, un clin d’oeil ici.

afla mai mult: 24 pentru 67

afla mai mult: Imi beam apa minerala si …

afla mai mult:
Desire

afla mai mult: Eleganta. 5 stele. Muci.

afla mai mult:
Ză beach to be there

Avea obiceiul sa stea la bufet foarte mult. Nu-l mai are.

Avea obiceiul sa fumeze la bufet. Nu va mai fuma la bufet.

Avea obiceiul sa stea in fata laptopului si sa lucreze in continuare si in afara redactiei. Nu va mai sta la bufet in fata laptopului.

Era un work-a-holic. Probabil ca va ramane un astfel de specimen aparte, dar va munci ca disperatul pentru alt angajator, mai putin samavolnic.

Iar aceasta pentru ca s-a saturat si si-a dat demisia:

… e o informatie direct de la sursa, nu de pe bloguri M-am tot chinuit sa va scriu mai multe cuvinte, dar nu reusesc sa le leg. Asa ca va spun simplu: Multumesc si bafta multa! Adrian

Ieri a demisionat. Da, Adrian Ivanescu, pe care ajunsesem sa-l cunosc pana si eu, simplu invitat prin studiourile Realitatea Media, nu va mai face transmisiunile-eveniment pentru care era recunoscut.

Un astfel de profesionist pleaca de la Trustul Vantos. Asta e, a scapat un om de treaba, un profesionist adevarat de SPR (Sopoca Presei Romane).

Pentru tot ce a facut, a fost trimis o vreme in exil la The Money Channel. Dupa cum se vede, a spus la revedere colegilor sai intr-o zi in care tensiunea prin redactiile Realitatea Media a atins cote de avarie.

Pe Realitatea TV, emisia palpaia, pe la orele 17.00, de am crezut ca mi se strica televizorul. Ciudat, mi se strica numai pe Realitatea TV. Ba nu, mi se mai stricase inainte si pe The Money Channel, in urma cu 30 de minute, cand am vazut un blanc frumusel si lunguiet asternut pe post.

Nu este prima data cand tehnicul, adica zona unde sunt atat de putini bani ca doare burta cel mai tare de foame, da semnale de alarma si protest.

Jurnalul de ora 19:00, de joi, de pe TMC, de saptamana trecuta, a inceput cu intarziere, apoi Closing Bell de ieri a sunat de inchideroantza tot cu intarziere, din aceleasi motive; regia de emisie nu era in regia de emisie. Greva de ieri, de la 16:15, a fost tot pe Closing Bell.

Asa ca Ana Maria Lembrau, noul redactor-sef, singura prezenta din conducere, a luat castane-n cap degeaba, pentru o chestie salariala care nu o privea si cu care avea de-a face cum am eu de-a face cu criza din Grecia.

Asta, in timp ce Dan Apostol inca este in conced prin cele tari calatoare, in timp ce despre Sorin Freciu si Dragos Nedelcu se spune ca ar fi pe cale sa revina din pasari straine, dupa ce si-au tras frizura neo-zeelandeza.

Ca sa revin la Adrian Ivanescu: inca de acum mai bine de un an Andi Laslau scria ca “producătorul executiv al jurnalelor de prime-time (18.00-24.00), ar fi ratat “cea mai importantă ştire din jurnalul de 21″, respectiv un sondaj CURS care demonstra că PSD ar fi trecut în faţa PD-L în preferinţele alegătorilor”.

Nu vreau sa-l fac disident politic pe Adrian Ivanescu, dar interventia politicului era evidenta. Asa ca mult succes, omule si cariera frumoasa in continuare, oriunde te vei angaja.

NOTA: Asa cum v-am mai relatat de-a lungul timpului, widgetul meu Tags (Simple Tags) spune adevarul. Acum, de exemplu, am vrut sa scriu in tag-uri “Closing Bell”. Ce credeti ca a scris dumnealui in loc, intelept? “A Visit To The Newport Hospital“.

afla mai mult:
Adrian Ivanescu a plecat de la Realitatea

afla mai mult: Supliment 22: Repere intelectuale ale dreptei, cu si despre Andrei Plesu

Fără nici o introducere vă spun un banc, ce poate fi interpretat şi ca o poveste de groază:

La o companie multinaţională, angajaţii veneau la muncă la ora 9 dimineaţa şi plecau seara târziu, atunci când terminau tot ce aveau de făcut pe ziua respectivă.

Într-o zi, unul dintre angajaţi vine la ora 9.00 dimineaţa, lucrează, şi la ora 17.00 pune pixul jos, se duce la director şi îi spune:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este de acord şi îl lasă să plece.

A doua zi, angajatul vine la ora 9.00 dimineaţă, lucrează, la ora 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este iarăşi de acord şi-l lasă.

A treia zi, vine la 9.00, la 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful îl lasă, ca să nu facă scandal.

Se duce însă la ceilalţi şi îi întreabă de ce ei vin la 9.00 şi stau până seara târziu la serviciu, iar ăsta pleacă la ora 17.00 în fiecare zi.

La care angajaţii îi răspund:

- Domnule director, ar trebui să-l înţelegeţi, omul este şi el în concediu…

Sursa: Alecu Racoviceanu

afla mai mult:
Banc corporatist (Alecu Racoviceanu)

Iata ce om, iata ce caracter!

Impreuna cu Nistorescu: ce oameni, ce caractere!

afla mai mult:
Iata pe cine apara Nistorescu!

Mai țineți minte atelierele de remaiat ciorapi? Erau multe pe vremea lui Ceaușescu, atunci când ciorapii se găureau de atâta mers pe jos și nu găseai foarte ușor înlocuitori. Pentru cei mai tineri, care nu a prins acele vremuri și nu au de unde să știe semnificația termenului, am dat o explicație mai jos.

Ce-mi veni cu remaierea? Păi, cred că de la Albă Ca Zăpada mi se trage. După cum știți cam toate traumele vin din copilărie, deci dacă Sebastian Lăzăroiu și-a adus aminte de Frații Grimm și H.C. Andersen, eu mi-am adus aminte de atelierele de remaiat ciorapi.

Pentru că remanierea guvernului Boc seamănă mai degrabă cu o remaiere. Se caută găurile și se cârpesc. Nu ne place de Vlădescu că este prea epicurian, îl remaiem! Ne-a stricat Sandu combinația cu multiplexoarele, de ne-au sărit 40 de milioane de euro din buzunar, îl remaiem! Dumitru de la Agricultură are un post la Bruxelles păstrat de Dacian Cioloș, îl remaiem! Și tot așa…

Dacă scenariul remanierii se va transforma într-o asemenea operațiune fals-cosmetică, atunci scorul de 15 la sută din dreptul PDL va părea un obiectiv ambițios pentru alegerile parlamentare din 2012, iar partidul lui Dan Diaconescu va fi în mod cert în Parlament.

Bineînțeles că cel în care sunt puse toate speranțele, atât din partea Puterii, dar și a Opoziției, se numește Traian Băsescu. Cel mai mic semn de slăbiciune în cursul zilei de astăzi (dar și în zilele următoare) va fi interpretat. De unii ca un semnal al neputinței politice, de ceilalți ca o evidență a slăbiciunii.

Spuneam de nenumărate ori că Traian Băsescu a traumatizat clasa politică. Faptul că nu a putut fi învins în alegeri l-a transformat într-o țintă perpetuă, indiferent de bătălia care trebuie dusă. Nu e bine, dar asta-i situația…

Trecând peste partea simbolică a rema(n)ierii, în mod cert Guvernul are nevoie de o reamaniere. O operațiune dominată însă de alegerea competenței în detrimentul carnetului de partid. E greu de impus așa ceva, dar românii au nevoie de încrdere și siguranță, iar actuala formulă și-a epuizat de mult șarmul…

Rămâne întrebare : Ce va face Traian Băsescu? Eu cred un singur lucru, cunoscând cât de cât modul său de a gândi politic: nu-l subestimați!

P.S.

REMAIÁ, remaiez, vb. I.  Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din  fr. remailler.

REMANIÁ, remaniez, vb. I.  Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [ Pr. : -ni-a] – Din  fr. remanier.

afla mai mult: Rema(n)ierea lui Boc.

Bună dimineata intr-o zi de miercuri. Inceput de luna. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de 11°C, si o maxima termica de 24°C, umiditate: 82%. Mai mult insorit, moderat. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 2597 RON (+0.0271 RON); 1 USD = 3. 3582 RON (+0.0302); 1 EURO = 1. 2684 USD (-0.0034). Miniştrii Cabinetului vor fi evaluaţi în funcţie de de restructurările pe care le-au făcut în ministere la întâlnirea din această seară dintre grupurile parlamentare ale PDL, premierul Emil Boc şi miniştrii săi şi preşedintele Traian Băsescu. Peste 10.000 de posturi au fost eliminate din ministere în această vară printr-o serie de hotărâri de guvern, însă sunt şi ministere care nu au venit cu planuri de reorganizare. La Ministerul de Finanţe un plan aprobat prin hotărâre de guvern nu a fost posibil întrucât instituţia are în subordine o serie de entităţi – cum ar fi ANAF – care au fost aprobate prin lege, drept urmare nu pot fi reorganizate prin hotărâri de guvern, ci, eventual, prin ordonanţe de urgenţă, iar o astfel de ordonanţă nu a putut fi dată, potrivit Constituţiei, în timpul vacanţei parlamentare. Dacă ar fi fost dată, ar fi trebuit convocat Parlamentul în sesiune extraordinară. Însă de ce planul de restructurare a fost amânat până în vacanţa parlamentară, când nu a mai putut fi emisă o ordonanţă de urgenţă? Pentru că restructurarea Ministerului Agriculturii s-a făcut prin ordonanţă de urgenţă când a fost posibilă emiterea ei, adică înainte de vacanţa parlamentară.

La Ministerul Apărării nu există un plan de tăiere de personal, dar Gabriel Oprea nu-şi face probleme că va fi remaniat. Miniştrii s-au lăsat cu greu convinşi să facă restructurări. La Comunicaţii, Gabriel Sandu spune că, pur şi simplu, nu mai are de unde să dea afară oameni dintre cei 130-140 cu câţi a mai rămas după restructurarea de anul trecut. La fel şi la Ministerul Dezvoltării sau la Ministerul Transporturilor. Ieri, preşedintele Băsescu i-a chemat la Cotroceni pe premier şi pe unii dintre liderii partidului – a fost a treia întâlnire din această vară dintre premier, preşedinte şi lideri ai PDL pe tema restructurării.

Însă, la PDL, lucrurile nu sunt văzute aşa. Parlamentarii PDL care cer capete de miniştri sunt supăraţi că deciziile guvernului scufundă PDL în sondaje, deci şi şansele lor de a fi realeşi la viitoarele alegeri. PDL nu are acum mai mult de 15% în sondaje, faţă de scorul de peste 30% cu care au ieşit în alegeri. Sondajele din ultima vreme arată că, lună de lună, PDL a pierdut puncte. (Sursa:ZF)

Premierul Emil Boc caută soluţii pentru o remaniere guvernamentală care să împace şi partidul, şi Cotrocenii. Şeful Executivului a avut, ieri, o zi de plimbare între Palatele Victoria şi Cotroceni. Dimineaţa, i-a chemat la Guvern pe mai mulţi dintre liderii PDL, miniştri şi lideri parlamentari, printre care Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, dar şi Roberta Anastase şi Anca Boagiu. Conform unor surse participante la întâlnire, ca şi la şedinţa Biroului Permanent Naţional de luni seara, nici de data aceasta nu s-au rostit nume, discuţiile învârtindu-se în jurul procedurii: cum şi când să ia Boc decizia remanierii, dacă să vină mâine în faţa parlamentarilor cu o listă de remaniabili sau să-i asculte pe senatori şi deputaţi şi abia după aceea să ia o decizie. Liderul PDL Adriean Videanu ar putea să plece din Guvern şi să devină de facto şeful partidului, fiind în discuţie fie remanierea sa, fie cea a lui Radu Berceanu, alături de cele ale lui Mihail Şeitan, Gabriel Sandu şi Mihail Dumitru, scrie “Gândul” în ediţia de miercuri. La nivelul membrilor BPN, aseară se ştia doar că Băsescu şi-a exprimat preferinţa pentru o remaniere mai extinsă, că nu le-a impus nimic, dar că va participa la reuniunea de azi cu parlamentarii în funcţie de decizia pe care o va lua la partid.

Pe lângă numele deja vehiculate pentru remaniere – Mihail Şeitan de la Muncă, Gabriel Sandu de la Comunicaţii şi Mihai Dumitru de la Agricultură -, era încă în discuţie rămânerea la Finanţe a lui Sebastian Vlădescu. Susţinut puternic de Băsescu, Vlădescu este de-a dreptul urât de parlamentari, în primul rând pentru refuzul acestuia de a pune oameni de partid la Finanţele locale şi la Vămi. Apoi, era în discuţie şi plecarea unuia dintre “greii” Adriean Videanu sau Radu Berceanu, văzută de Băsescu drept un semnal că partidul vrea să scape de oamenii cu problemele de imagine sau criticabili şi că vrea să reînnoiască garnitura guvernamentală. Mai multe in ziarul Gandul.

Cea de-a doua sesiune ordinară a Parlamentului debutează, miercuri, după o vacanţă în care senatorii şi deputaţii au fost convocaţi în comisii de specialitate şi în sesiuni extraordinare pentru a dezbate şi aproba mai multe proiecte legislative prioritare. Prima zi de lucru a senatorilor începe la ora 13,00, când este programată o şedinţă a Biroului Permanent al Camerei superioare, după care va avea loc o reuniune a grupurilor parlamentare. De la ora 15,00, senatorii se reunesc în plen, prilej cu care trebuie să îşi aleagă noii membri ai Biroului Permanent, structură de conducere formată din preşedintele Camerei superioare, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori, apartenenţa politică a membrilor Biroului reflectând configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri. (Sursa:Agerpres)

Guvernul francez şi-a explicat marţi, în faţa Comisiei Europene, controversata sa politică de expulzare a romilor în ţările lor de origine, în special în România, în timp ce Bruxelles-ul insistă pe respectarea reglementărilor în vigoare şi pe integrarea necesară a acestei comunităţi, informează AFP. Secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouch, şi conaţionalul său ministru al imigraţiei, Eric Besson, au susţinut politica guvernului din care fac parte şi au afirmat că aceste expulzări respectă ‘cu scrupulozitate’ dreptul european. Franţa ‘nu stigmatizează pe nimeni’ şi ‘nicio expulzare colectivă nu a fost efectuată’, a declarat Lellouche presei după întâlnirea cu comisarii europeni ai justiţiei şi afacerilor interne, Viviane Reding şi Cecilia Malmstrom. Fără să critice explicit politica franceză, Comisia a invitat de mai multe ori Parisul să respecte reglementările europene referitoare la libertatea circulaţiei şi libertatea de stabilire în Uniunea Europeană. La primul punct, Besson a salutat ‘formidabilul acquis’ care reprezintă, potrivit lui, dreptul la libera circulaţie în Europa a celor 500 de milioane de cetăţeni europeni. Dar el a adăugat, de asemenea, că acest drept nu este ‘necondiţionat’. ‘Această libertate nu poate servi drept pretext activităţilor ilicite, în special traficului cu fiinţe umane’, a spus el. Referitor la dreptul de sejur al cetăţenilor europeni într-o ţară a UE la libera lor alegere, Besson a insistat asupra ‘responsabilităţii proprii fiecărui stat din UE pentru integrarea socială şi economică a cetăţenilor săi’, părând să indice implicit că problema integrării romilor este o problemă care priveşte în special România. (Sursa: AFP, Agerpres)

O zi buna!

Filed under: Civic, Economice, Europa, Externe, Guvern, Media, O zi obişnuită, Parlament Tagged: Boc, BVB, Franta, Guvern, O zi obişnuită, Parlament, PDL, Reforme Politice, UE, Videanu

afla mai mult:
O zi obişnuită – 1 Septembrie / “Videanu, pa şi la revedere!”

E o reţetă extrem de simplu de preparat, ies nişte brioşe foarte pufoase şi gustoase!

Reţeta este preluată şi adaptată de către Carmen Deaconeasa din revista “Good Food”, numărul din iunie 2009, pagina 86 (reţeta Cristinei Mazilu).

Ingrediente:

150 g unt 82% grăsime, topit la temperatura camerei

afla mai mult:
Brioşe a la Mazilique – excepţionale!

“Mocneşte” la Realitatea Media. Sunt semne că se apropie “incendiul”. Angajaţii trustului, sătui de promisiuni, încep să ameninţe cu greva. Reproducem scrisoarea unui angajat al trustului, care sus-ţine că de azi intră în grevă.

El spune: “Managerul ne spune că nu sunt bani pentru salariile noastre printr-un mail trimis din Bahamas unde face team-building cu colegii manageri din trust”.
Citiţi scrisoarea. E interesantă.

Ieri, un angajat al “Realitatea Media” trimitea o scrisoare disperată către Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, în care anunţă că intră în grevă şi îi îndeamnă şi pe colegi să facă acelaşi lucru… citeste tot aici

afla mai mult: Grevist la Realitatea (Bursa)

Gandul: Pelerinajul lui Boc la Cotroceni: cum s-a dus la Băsescu să ia remanierea. Ce soluţie onorabilă de exit are Adriean Videanu. “Premierul Emil Boc caută soluţii pentru o remaniere guvernamentală care să împace şi partidul, şi Cotrocenii. Şeful Executivului a avut, ieri, o zi de plimbare între Palatele Victoria şi Cotroceni. Dimineaţa, i-a chemat la Guvern pe mai mulţi dintre liderii PDL, miniştri şi lideri parlamentari, printre care Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, dar şi Roberta Anastase şi Anca Boagiu.”

Adevarul: Berceanu, Şeitan, Dumitru şi Sandu au fost propuşi pentru remaniere. “După discuţiile dintre liderii PDL şi Traian Băsescu s-a hotărât că miniştrii care urmează să fie remaniaţi sunt: Radu Berceanu, Mihail Dumitru, Mihai Şeitan şi Gabriel Sandu”

Evenimentul zilei: Care sunt rezervele pentru remaniabili. În locul lui Berceanu, Şeitan, Sandu şi Dumitru, pe care îi aşteaptă remanierea, PDL vrea să vină cu “feţe noi”: parlamentari şi actuali secretari de stat.

Curierul national: Lybek (FMI): Salariile bugetarilor „mănâncă“ aceeaşi felie din PIB ca în 2005. “”Aceste măsuri trebuiau corectate întrucât ponderea cheltuielilor privind salarizarea era mai mare decât cea a veniturilor”. Reprezentantul Fondului atrage atenţia că dacă problema deficitului bugetar nu va fi rezolvată, aceasta ne va ridica probleme extrem de grave”

Financiarul: Companiile romanesti nu mai au oameni sa-si relanseze activitatea. “Politica haotica de personal din economia nationala si fiscalitatea excesiva scad sansele iesirii din criza. Depasirea recesiunii: tinta ratata a programului anticriza al Cabinetului Boc”

Ziarul Financiar: 25 de fabrici închise, 3.000 de oameni disponibilizaţi. „Ne aşteptăm la un nou val de închideri de fabrici în toate industriile în 2011“. “În ultimii cinci ani, peste 25 de unităţi de producţie deţinute în mare parte de multinaţionale din industria alimentară au fost închise ca urmare a deciziei acţionarilor de a restructura afacerile. În urma acestor închideri, liniile de producţie au fost relocate fie în alte unităţi de producţie locale, fie în alte ţări din regiune, şi aproape 3.000 de angajaţi au fost disponibilizaţi.”

Bursa: O nouă Doamnă de Fier în Europa? “De câteva zile, o altă doamnă a politicii europene s-a lansat hotărât către acest titlu. Iveta Radičová, noul premier al Slovaciei, din 8 iulie 2010, a cerut Comisiei Europene să prezinte scuze oficiale Slovaciei.”

Curentul: Urmă de picior gigant pe Marte? “O urmă lungă de 385 de kilometri, asemănătoare celei lăsate de talpa unui picior uriaş, a fost fotografiată pe suprafaţa planetei Marte de către o sondă a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA)”

afla mai mult: Revista presei. Cotroceni. Discutii despre remaniere

În altă ordine de idei, eu tot nu m-am lămurit dacă Sebastian Lăzăroiu a luat masa singur sau nu, graţie ghicitorii din postare. Dacă a mâncat singur, e o problemă, zic.

Pe de altă parte, o chestiune de detaliu. Şi detaliile, cum ştim, fac mereu savoarea unei ştiri: Ce făcea ieri Lăzăroiu în Cotroceni în timp ce liderii PDL stăteau patru ore şi mai bine la discuţii cu preşedintele Traian Băsescu, subiectul central fiind remanierea? Ghiciţi? Nu, evident.
Consilierul prezidenţial pe probleme politice stătea în faţa unui calculator, probabil în biroul său, în alt corp al clădirii, desprins de remaniere şi de toate cele lumeşti şi se conversa cu @andra şi @gradinarulcarpatilor. Le mărturisea, tot pe blogul obscur şi tot la comentarii, că…”este incapabil de ură” şi “capabil de iubire”…Frumos, magnific, de basm. Vorba lui, “ai fi surprins”, nu?
Ei, bine, eu nu sunt. Chiar deloc. Dovada aici.

afla mai mult: UPDATE. Muc cel Mic, Sebastian Lăzăroiu, în timpul întâlnirii Băsescu- PDL: "Sunt capabil de iubire. Ai fi surprins…"

Pentru a putea vorbi despre relaţia dintre China si Statele Unite trebuie ţinut cont de schimbările din Asia în a doua jumătate a secolului XX, în special dezvoltarea economică. Aşa cum arată Samuel Huntington, există cel puţin trei consecinţe ale unui proces economic avansat: (1) faptul că ţările ajung să îşi extindă capacităţile militare şi să sporească astfel incertitudinile privind relaţiile viitoare cu celelalte state din interiorul continentului; (2) aceeaşi incertitudine se extinde în planul relaţiilor cu statele occidentale, prima vizată fiind Statele Unite; (3) poate cea mai importantă consecinţă pentru raporturile de putere viitoare între ţări, posibilitatea tot mai crescută de afirmare a Chinei ca putere hegemonică în zona Asiei de Est în ideea de a-şi relua poziţia tradiţională (Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, 1997, p. 322).

Factorului de dezvoltare economică i se adaugă contrastele politice și culturale în interiorul unor civilizaţii precum cea sinică, japoneză, ortodoxă, musulmană, budistă, occidentală sau hindusă. Spre deosebire de Europa Occidentală sau de Statele Unite, în Asia nu există o “omogenitate” a regimurilor politice: democraţii noi instabile există în mijlocul unor dictaturi si sisteme autoritare cu un singur partid.

Prezentarea acestor factori nu face decât să sublinieze contrastele între două lumi diferite, predispuse la conflict. Cu toate că diferenţele ideologice s-au redus şi o parte din statele asiatice s-au orientat spre un regim democratic, persistă conflictele de interes şi disputele teritoriale precum si dorinţa de exploatare a resurselor din zona asiatică.

Prăbușirea URSS și disoluția piedicilor în calea globalizării

Procesul de globalizare implică relaţionări între ţări diferite sub numeroase aspecte și, în consecință, creează o anumită tendință spre armonizare a sistemelor. În ce măsură acest fenomen este benefic pentru ambele părţi implicate, poate fi explorat prin prezentarea interacţiunilor dintre Statele Unite şi China. Relaţiile dintre cele două state arătă că, în pofida antagonismului fluctuant dintre ele, există posibilităţi multiple de cooperare. Statele Unite sunt o prezenţă vie în peisajul conflictelor asiatice manifestându-şi vădit interesul pentru această zonă, în timp ce China este o putere economică în continuă creştere care reprezintă o ameninţare la adresa intereselor americane.

În anii 1990 China a profitat cu succes de perioada imediată de după Războiul Rece pentru a-și accelera procesul de dezvoltare, iar Statele Unite devenea îngrijorată de posibila înlocuire a URSS de către China în poziţia de competitor global. Aceste temeri au fost întrucâtva temperate de parteneriatele strategice de cooperare încheiate de China: sino-rus în 1996, cu Uniunea Europeană şi Japonia în 1998, precum şi demararea negocierilor de înţelegere strategică cu SUA în 1996.

Acestă etapă a reprezentat un pas important în relaţiile externe ale Chinei de după perioada maoistă, întrucât China îşi stabilizează acum mediul de dezvoltare prin deschiderea unui dialog cu statele partenere. Acţiunile sale sunt totodată relevante pentru balanţa de putere în teritoriul asiatic. Acest ultim aspect este principala sursă de îngrijorare pentru americani, fiind vorba de o putere expansivă care le ameninţă interesele în zonă. În acelaşi fel, SUA reprezintă o ameninţare pentru China, încercând să se inflitreze în zona Asiei Centrale şi a Orientului Mijlociu pe baza strategiei adoptate a “războiului impotriva terorii” după evenimentele de la 11 septembrie 2001.

Disputele dintre cele două ţări s-au accentuat în perioada crizei financiare asiatice din 1997-1998, când China a refuzat deprecierea propriei monede aflându-se la polul opus cu SUA care susţinea politica monetară a Fondului Monetar Internaţional.

Disputa pentru petrol

Disputa teritorială pe zona Eurasia are la bază interesul marilor puteri pentru controlul accesului la zonelor cu resurse de ţiţei. Unul din impedimentele la aspiraţia de hegemonie a SUA a fost lansat în 2001 când s-a constituit Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai prin aderenţa Uzbekistanului care, aşa cum observă Zbigniew Brzezinski, reprezenta pentru americani “cheia spre controlul republicilor din Asia Centrală” iar acestea erau ”cheia spre controlul Eurasiei” (citat de Jenny Clegg, China Global Strategy,Towards a Multipolar World, Pluto Press, 2009, p. 24). SUA se teme să nu rămână marginalizată în Eurasia având în vedere planurile întreprinse pe cale diplomatică de China pentru a crea un nou “drum al mătăsii energetic” al conductelor de ţiţei (Ibid., p. 25), profitând de apropierea sa de Coreea de Nord (?). Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai reprezintă de fapt o nouă “infrastructură energetică” ce conduce la o scădere în dependenţă faţă de SUA, care asigură transportul în siguranţă al ţiţeiului adus din Orientul Mijlociu. Strategia SUA de control a regiunilor producătoare de ţiţei precum şi tentativele de apropiere de China au fost motivate pe baza “războiului împotriva terorii”, SUA câştigând acces la Strâmtoarea Malacca, locul pe unde trece jumătate din producţia de ţiţei mondial, în fiecare an, în special, rezervele americanilor de ţiţei din Orientul Mijlociu şi până la 80% din ţiţeiul importat de chinezi (Ibid., p. 26).

Toată această chestiune privind prezenţa SUA în punctele principale care furnizează resurse de ţiţei poate fi interpretată drept o strategie folosită de americani: sub egida “războiului impotriva terorii” este creată o structură de securitate mondială care să unească zonele de interes şi să le aşeze sub controlul său. Acest lucru înseamnă în mod necesar plasarea Chinei – punct important – în mijlocul proiectului său de hegemonie globală.

Interesant este faptul că SUA a mai avut o tentativă de apropiere de China şi de expansiune spre sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, când a încercat să aducă la conducerea guvernului chinez pe Chiang Kai-shek, lider al partidului naţionalist în China şi simpatizant al Occidentului. În scurtul timp cât a aparţinut puterea lui Chiang, acesta a semnat un acord privind liberul comerţ între cele două state şi accesul companiilor americane la spaţiul chinez. Tensiunile s-au accentuat ulterior pe fondul politicilor externe diferite: opoziţia ideologică din timpul războiului coreean, sprijinul american acordat lui Chiang Kai-shek, ce s-a refugiat în Taiwan, teritoriu pe care chinezii îl doreau alipit. Rezultatul a fost refuzul Chinei de a face comerţ cu SUA, interzicerea navelor americane de a intra în porturile chineze precum şi izgonirea oamenilor de afaceri americani din China. Practic, perioada următoarelor decenii de după al II-lea Război Mondial a însemnat o etapă de izolaţionism pentru chinezi.

Ulterior, din dorinţa de a se apăra de puterea în creştere a URSS-ului, China a acceptat să iasă din izolaţionism, căpătând astfel acces la capital și tehnologii occidentale (Ibid., p. 31). În ceea ce privește susţinerea de către SUA a Taiwanului, ea se datorează tocmai intereselor sale din această zonă. Reunificarea Chinei cu Taiwanul nu ar face decât să piardă orice şansă în stabilirea hegemoniei regionale în Pacific.

În ultimele decenii poate fi identificată o anumită schimbare în strategia globală a SUA, în special după Războiul Rece şi începutul administraţiei Clinton. Este vorba de „pilonii structurali” ai relaţiilor externe şi anume economie, securitate, democraţie, ce au substituit strategia tradiţională axată exclusiv pe securitate (Jin Carong, 2001, The US Global Strategy in the Post-Cold War Era and Its Implications for China-United States Relation: a Chinese Perspective, Journal of Contemporary China, 10 (27), 309-315). Ne putem întreba în ce măsură perspectiva lui Canrong asupra politicii externe a SUA este uşor naivă; deşi admite că strategia globală americană vizează încă obiectivul de a rămâne putere mondială conducătoare, ea se caracterizează și prin idealism, prin activităţile militante pentru drepturile omului şi pentru existenţa regimului democratic în lume.

Moneda chineză

Pe plan economic există o interdepedenţă sino-americană accentuată rezultată din deţinerea de către China de bonuri ale Trezoreriei americane pe baza cărora chinezii finanţează deficitul SUA, fiind în acelaşi timp dependentă de pieţele americane care îi absorb exporturile. Pentru China, relaţiile de export cu SUA sunt importante întrucât creează noi locuri de muncă pentru chinezi în sectoarele de servicii şi comerţ en-detail. Acesta este motivul pentru care China nu ar putea să-și lichideze brusc rezervele de dolari pe care le are fără să-și auto-provoace un crash economic. Dacă China ar vinde brusc o cantitate prea mare a rezervelor sale de dolari, ar cauza o devaluare a dolarului și implicit și-ar răni propria industrie de export. Cele două state sunt atât de interconectate încât atât China cât şi SUA sunt dispuse la compromisuri.

Membri ai Congresului American au făcut demersuri pentru a forţa China să-şi ajusteze moneda la o valoare care să reflecte cursul de pe piaţă, condiţionând-o printr-o taxă pe exporturile chineze spre SUA, măsură la care au renunţat ulterior. Liderii chinezi văd mai multe dezavantaje în creşterea valorii monedei naţionale în special în legătură cu reducerea exporturilor ceea ce aduce şi una din temerile naţionale, aceea de reducere a locurilor de muncă. Cu toate acestea, Beijingul a început creşterea monedei în vara lui 2005 adoptând o politică a cursului de schimb mai flexibilă.

O apreciere majoră a yuanului ar produce efecte negative asupra ambelor state: o slăbire a dolarului în favoarea yuanului ar putea rezulta într-o creştere a ratei dobânzilor americane, având în vedere că bonurile trezoreriei americane deţinute de China s-ar devaloriza; în plus, acelaşi factor ar putea cauza instabilitate în sectorul bancar chinez, ceea ce ar încetini creşterea economiei chineze cu consecinţe imediate asupra economiilor partenerilor de comerţ din Asia de Est. O apreciere prea ridicată a yuanului ar afecta şi raportul economic dintre SUA şi China, din moment ce o mare parte din exporturile chinezilor spre SUA constau în bunuri pe care le folosesc cetăţenii americani şi prin creşterea monedei ar ajunge să cheltuiască mai mult pe o pereche de pantofi sau un tricou; consecinţa imediată ar fi scăderea exporturilor şi implicit creşterea inflaţiei.

Cel puţin la nivel economic, relaţiile celor două state tind să meargă spre cooperare tocmai datorită interdependenţei. Interesele economice ale celor două ţări nu fac decât să contribuie la ajutorarea reciprocă. Fie că vorbim despre dependenţa Chinei de pieţele americane sau de ajutorul pe care îl acordă prin împrumuturi finanţând deficitul american, situaţia este dintre cele mai neobişnuite în istorie, întrucât, o putere aflată în plin proces de dezvoltare asigură împrumuturi şi exporturi pentru o superputere.

Surprinzător sau nu, interdependenţa economică acordă Chinei o posibilitate suplimentară pentru a controla tendinţa de hegemonie americană. Perspectiva Chinei asupra globalizării nu este strict economică. Dezvoltarea economică îi creează posibilitatea de a deveni un partener activ în relaţiile de cooperare şi securitate la nivel global. Pe de altă parte, avantajele pe care SUA le deţine faţă de alte ţări – prin inovaţiile tehnologice, avansul economic sau capacităţile militare – nu sunt periclitate în mod serios de globalizare. China a realizat că acest lucru reprezintă o oportunitate de a folosi globalizarea pentru a dobândi recunoaştere şi la nivel politic (Yong Deng, Thomas G. Moore, 2004, China views Globalization: Toward a New Great Power Politics?, The Washington Quarterly, pp. 117-136, p.120).

Discursul lui Zemin: de la economie la politică

În 2002, Beijingul a luat poziţie privind securitatea mondială şi relaţiile de cooperare, prin vocea preşedintelui de atunci, Jiang Zemin:

Din moment ce ţările permit creşterea relaţiei de interdependenţă şi a acordului comun privind securitatea, a devenit dificil pentru o ţară să-şi realizeze obiectivele de securitate de una singură. Doar prin întărirea cooperării internaţionale, putem să ne confruntăm efectiv cu provocările pe care le aduce securitatea peste tot în lume şi să realizăm o securitate universală şi susţinută. (Ibid., p. 121)

Discursul preşedintelui chinez nu a făcut decât să confirme poziţia Beijingului pe probleme de securitate, asumându-şi în mod deschis starea de interdependenţă faţă de celelalte state ale lumii. Acest discurs a apărut pe fondul unor ameninţări la adresa securităţii cu care China nu se mai confruntase înainte şi care i-au schimbat percepţia asupra procesului de globalizare: terorismul internaţional, răspândirea bolilor infectioase, traficului internaţional de droguri, etc.

Nu în ultimul rând, aceste provocări oferă Chinei și pretextul pentru a limita puterea americană. Chinezii s-au arătat deschişi faţă de relaţiile de cooperare cu celelalte state, pentru a se asigura că are parteneri strategici în eventualitatea unor tentative ale americanilor de a ridica pretenţii de hegemonie în zonă, fiind convinşi că globalizarea este calea de urmat pentru a restrânge prin „raporturi legitime” puterea SUA. Acesta este ceea ce Joseph Ney a numit “paradoxul puterii americane”: într-o lume globalizată SUA obține avantaje economice majore, dar în acelaşi timp avansul celorlalte ţări pot conduce la o reconsiderare a raporturile de putere, iar diverse ţări pot face front comun în a-i restrânge hegemonia. Oficialii chinezi au acceptat în mod deschis prezenţa şi rolul exercitat de către SUA în zonă, atâta timp cât aceasta nu-i afectează interesele regionale.

Viitorul relaţiilor sino-americane

Nu se poate spune exact ce va aduce viitorul, dar putem identifica mai multe perspective asupra relaţiei sino-americane. Aceste viziuni rezultă din particularizarea unor mecanisme sau forţe cauzale şi determină poziţii diferite: liberală, realpolitik sau constructivistă (Aaron L. Friedberg, 2005, The Future of China-U.S Relations, Is Conflict Inevitable?, International Security, 30 (2), pp.7-45, p.3). Aceste poziții care se contrazic într-o anumită măsură dar se și completează.

Aşa cum arată Friedberg, există optimişti liberali ce susţin o desfăşurare paşnică de forţe prin interrelaţionarea a trei factori: economie interdependentă, instituţii internaţionale, democratizare. Astfel, se preconizează o creştere a densităţii legăturilor comerciale datorită rapoartelor şi schimburilor economice între multe grupuri de interese care vor evita conflictul; legăturile dintre state vor fi consolidate pe baza instituţiilor internaţionale ce vor facilita procesul de comunicare. Se arată, de asemenea, că statul chinez a căutat să se integreze în cadrul unor organizaţii de cooperare şi parteneriat, motiv pentru care îşi va menţine status quo-ul actual în relaţia cu SUA; aceasta din urmă va proceda în mod similar fiind văzută ca principal beneficiară a sistemului internaţional.

Mai mult, optimiştii liberali acordă democraţiei aura de regim ce aduce pace şi care va converti China la circuitul de putere democratic. Globalizarea pare să aibă în cadrul acestei perspective o funcţie esenţială, întrucât epoca pe care ea o domină este una a circulaţiei libere a informaţiei, a dezvoltării economice prin comerţ liber între state, tehnologizare, elemente ce dezvoltă relaţii paşnice la nivel mondial.

Perspectiva pesimistă realpolitik se axează pe puterea ascendentă a Chinei. De la începutul reformelor în 1978, PIB-ul Chinei a crescut de patru ori, urmând ca, după unele estimări, să se dubleze încă odată până în 2025 (Ibid., p. 11). Creşterea productivităţii va genera devoltarea competenţelor sale tehnologice şi militare, fapt care ar putea să încurajeze dorinţa de expansiune hegemonică. Părerea pesimistă real-politik este susţinută de argumentul de ordin istoric al lui Huntington: „Expansiunea externă a Marii Britanii şi Franţei, Germaniei şi Japoniei, Uniunii Sovietice şi Statelor Unite a coincis cu faza de intensă industrializare şi dezvoltare economică.” (Ibid., p. 13)

Această perspectivă poate fi contestată prin faptul că civilizaţia sinică ar avea un traseu istoric diferit de al statelor occidentale, Rusia sau Japonia precum şi un substrat cultural cu tendinţe pacificiste cu baza în confucianism.

Perspectiva constructivistă ia în calcul şi factorii interni din societatea chineză ce pot perturba ritmul de dezvoltare economică pe care China l-a cunoscut în ultimele decenii. China este văzută ca o putere revizionistă ce îşi fixează obiectivele într-un program mai mult naţionalist. Printre obiectivele sale importante se numără dorinţa de reintegrare teritorială a Taiwanului sau de creştere a potenţialului economic prin revendicarea unor porţiuni din Marea Chinei de Sud. În perspectiva constructivistă relaţiilor dintre state sunt explicate prin intermediul interacţiunilor dintre ele la nivel cultural, identitar sau al experienţelor istorice. Se creează o reţea regională sau universală la care liderii politici ai actorilor statali implicaţi se conformează. Procesul pare a fi unul lent de conformism universal. De aceea, perspectiva constructivistă seamănă cu un fel de de realpolitik ceva mai optimist.

Toate aceste perspective contribuie la definirea cadrului viitor al relaţiilor dintre SUA şi China prin evaluarea posibilităţilor multiple de acţiune prin cooperare sau expansiune.

afla mai mult: Andra Bistriceanu – Relatia dintre China si SUA

Unul dintre reproşurile pe care le-am primit des, chiar şi de la unii apropiaţi, este că am ceva cu Grupul de la Cluj şi, în special, cu finul intelectual Vasile Dâncu (foto: Şuţu). Tip care a ştiut să-şi vândă bine imaginea şi spoiala de erudiţie, cu o pricepere sociologică asupra căreia chiar n-am cum să mă pronunţ (fiindcă nu e specialitatea mea), fostul Gobbels al lui Năstase trece acum drept un soi de eminenţă cenuşie a partidului conservelor de fasole şi hectarelor, înfiinţat de generalul Oprea ca să-i facă un cadou frumos de intendenţi la pachet lui Băsescu. Că Dâncu se asociază cu Oprea într-un proiect politic nu-i absolut nici o tragedie, ci doar o banală aşezare a corectă a murăturilor pe acelaşi raft al cramei.

Că Dâncu, un analfabet care pune virgula între subiect şi predicat şi scrie miau ca pisica, funcţionează ca profesor şi influenţează destinele unor tineri, asta este, cu adevărat, o tragedie! Fiindcă, atât timp cât aşa-zisul dascăl e agramat, nu putem să ne aşteptăm ca absolvenţii de universitate să fie altceva decât tinichigii sau ospătari ai literelor. Cu, evident, excepţiile de rigoare, care, măcar la plecare, ar putea să-i ofere, în semn de despărţire armonioasă, gramatica de-a şasea.

P.S. Faptul că politicienii cei mai importanţi ai României ultimilor 10 ani s-au dat pe mâna impostorului spune extrem de mult despre nivelul clasei noastre politice.

afla mai mult: Dâncu scrie cam cum gândeşte Oprea

Domnule prim-ministru, în cei aproape 4 ani de guvernare aţi reuşit să readuceţi în casele românilor sărăcia, frigul, grija zilei de mâine şi şomajul. Aţi reuşit să faceţi din corupţie un sistem de guvernare. Aţi reuşit să faceţi din şansa reală a agriculturii româneşti o iluzie. Aţi reuşit să blocaţi toate programele de privatizare, restructurare şi modernizare a industriei. Aţi reuşit să faceţi din minciună un mod de guvernare.

(Pentru cei care răspund cu NU la întrebarea din titlu, un click aici. Iar pentru arheologii politici, aveţi aici întreaga activitate parlamentară din perioada 1992-1996 a personajului, din care eu v-aş propune, dacă-mi permiteţi, acest măreţ discurs.)

afla mai mult: Recunoaşteţi personajul?

Pe scurt, adevarul e trist: Viata publica romaneasca este dominata de indivizi ce nu exista in afara etichetei si functiei publice ocupate. Nu exista profesional, nu exista intelectual. Si, de cele mai multe ori, nu exista nici macar ca entitati morale cat de cat conturate. Sunt coextensivi cu functia sau postul. Cand functia si postul nu mai sunt, ce ramane e un vid. Asa cum se si spune: nulitati.

Intelegem acum de ce si sunt aceste nulitati atat de feroce in a se baga in fata si a se agata de functii. Pentru ei, daca functie sau post nu e, nimic nu e.

afla mai mult: Aligica. Un citat

Un clişeu care continuă să circule în media românească este că bogaţii sunt de dreapta, săracii de stânga. Dacă ţii cu săracii eşti de stânga. Dacă ai bani eşti de dreapta. De aici inferenţa subtilă: cutare lider pesedist putred de bogat şi-ar găsi mai bine locul în PNL. Sau săracii ar trebui să voteze stânga.

În realitate averea este irelevantă pentru a decide că o persoană este de stânga sau dreapta. Aşa cum preferinţele culinare ale cuiva nu ne oferă informaţia relevantă pentru a decide dacă este de stânga sau dreapta. Similar nu este concludentă apartenenţa unui individ la grupuri ca: ţiganii, femeile, greco-catolicii sau ardelenii. Este important dacă această persoană crede în lucruri ca liberalismul clasic, conservatorismul sau creştin-democraţia. Dacă da, e de dreapta. Când crede în social-democraţie (proprietatea parţială a statului asupra mijloacelor de producţie: pâmînt, capital, muncă) sau comunism (proprietatea totală a statului asupra mijloacelor de producţie) este de stânga.

Relevantă este aşadar credinţa în anumite doctrine politice. În mod surprinzător cineva este de dreapta când crede în doctrine politice de dreapta şi de stânga când crede în doctrine politice de stânga.

Universitari şi businessmani bogaţi sunt de stânga deoarece aşa li se pare lor că este nobil şi aceasta este calea.

O fi ceva adevărat în subsidiar în ideea asta cu bogaţii de dreapta şi săracii de stânga în sensul că dreapta creşte avuţia naţiunii, nu că-i îmbogăţeşte pe unii pe seama altora, în timp ce stânga produce egalitate în sărăcie.

afla mai mult:
Costel Stavarache – Ricchi e poveri

Am acordat un interviu ziarului Adevărul, în care explic sursele blocajului politic actual, care a făcut ca PSD să viseze la guvern monocolor, iar PNL – la bipartidism.

afla mai mult:
Adevărul

Pentru cei care cred că includerea în patrimonial mondial al UNESCO pe baza cererii unui grup de telespectatori, o veste proastă: procedura este foarte complicată şi nu e influenţată de campanii pe internet sau de tăvăliri prin fîn. În numărul din 27 august al cotidianului Le Monde este publicată o amplă anchetă pe această temă. În cele două pagini ale ziarului este prezentată o hartă a răspîndirii monumentelor culturale, naturale şi mixte clasate în patrimoniul mondial. Europa bate toate continentele, cu 382 de monumente, în vreme ce Asia centrală are doar 11, iar America de Sud, 63, din totalul de 911. Francesco Bandarin, conducătorul centrului de Patrimoniu mondial, constată că e cazul să se dedice mai mult ţărilor emergente unde e nevoie de eticheta UNESCO pentru a apăra adevărate comori ale umanităţii. Spre astfel de situri vor fi dirijate fondurile instituţiei în viitor. Introducerea unui sit în patrimoniu se face după îndelungi analize şi expertize, nu la cererea unor grupuri şi nici în urma unor iniţiative particulare. În ampla anchetă din Le Monde este găzduit şi un contrapunct intitulat La Dresda nimeni nu regretă excluderea de pe lista Patrimoniului UNESCO. Oraşul german a fost exclus în 2009 pentru că municipalitatea a construit un pod fără avizul experţilor UNESCO. Locuitorii, administraţia locală şi agenţiile de turism susţin că nu a scăzut numărul turiştilor după excludere. Desigur, o reprezentantă a Verzilor din Dresda, regretă eliminarea de pe listă. Dar nimeni, cu excepţia lui Le Monde, nu-i cere părerea.

(text pentru Academia Caţavencu)

afla mai mult: Ce-ţi mai place să-ţi măreşti patrimoniul, Unescule!

afla mai mult: Viitor. Vise. Acum.

Bună dimineata intr-o zi de luni. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de 16°C, si o maxima termica de 22°C, umiditate: 94%. Mai mult noros, posibila burnita. Racoare. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. .2447 RON (-0.0013 RON); 1 USD = 3. 3381 RON (-0.0026); 1 EURO = 1. 2716 USD (+0.0006). Decizia de majorarea a TVA la 24% şi creşterea accizelor au determinat o creştere a veniturilor bugetare în iulie cu 7,5% faţă de aceeaşi lună de anul trecut, la 16 mld. lei, continuând tendinţa ascendentă a încasărilor din iunie.În urma acestei evoluţii, veniturile colectate la bugetul general au ajuns după şapte luni în teritoriul pozitiv pentru prima dată în acest an, la 93,3 mld. lei, cu 1,2% peste nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut.

Analisti BNR remarcă majorarea cu 17% a încasărilor din TVA iulie la iulie, estimând că în lunile următoare sunt de aşteptat mai multe efecte pozitive de pe urma creşterii cotei la 24%. TVA aduce cei mai mulţi bani la bugetul de stat, fiind a doua resursă pentru bugetul general, după contribuţiile sociale. În iulie, încasările din TVA au ajuns la 3,2 mld. lei, iar sumele adunate la buget din accize au urcat cu 36,2%, la 2 mld. lei. Pe ansamblul primelor şapte luni din acest an, TVA şi accizele au adus la buget 19,6 mld lei, respectiv 9,09 mld. lei. (Sursa: ZF)

Ţeapa Patriciu continua! Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC), compania care deţine rafinăria Petromidia, şi-ar putea majora capitalul social cu peste un miliard de euro, acţionarii kazahi ai rafinăriei fiind hotărâţi să meargă mai departe cu planul de conversie în acţiuni a obligaţiunilor nerăscum­părate de la stat, în valoare de circa 517 mil. euro. În plus, kazahii au propus ca acţionarii actuali ai companiei să poată subscrie o sumă egală cu obligaţiunile care vor fi convertite în acţiuni. Grupul Rom­petrol, deţinut în proporţie de 100% de Kaz­MunaiGaz, controlează prin diferite entităţi peste 98% din acţiunile Rom­petrol Rafinare. Asta înseamnă că, dacă kazahii vor subscrie la rândul lor 500 mil. euro în majorare, statul nu doar că va fi acţionar minoritar la Petromidia, dar va avea o participaţie de sub 33%. “Compania este obligată conform Legii 31/1990 să ofere drept de preferinţă şi în cazul conversiei obligaţiunilor în acţiuni”, explică Cristian Duţescu, avocat specializat în piaţa de capital. Ministrul finanţelor Sebastian Vlădescu a declarat joia trecută că statul nu vrea să devină acţionar minoritar la Petromidia şi că va insista ca Rompetrol să-şi plătească întreaga datorie, de 570 mil. euro, chiar în rate. De cealaltă parte, kazahii spun că au plătit 54 mil. euro şi pentru restul sumei vor da statului acţiuni la rafinărie.

Cristian Preda, unul dintre criticii din interiorul PDL despre care Traian Băsescu a spus că l-ar fi dat afară pentru indisciplină, nu renunţă la acuzaţiile aduse conducerii partidului. Remanierea Guvernului este absolut necesară, dar asta nu va diminua nemulţumirile, spune Preda, într-un interviu acordat ziarului Adevărul. El spune că remanierea Guvernului trebuie făcută şi, mai mult decât atât, ar fi nevoie de o nouă politică economică pentru a asigura revenirea la creşterea Produsului Intern Brut. În opinia lui Preda, PDL se comportă crispat, liderii partidului sunt nervoşi şi aroganţi, incapabili să vadă în jurul lor şi altceva decât duşmani. Preda este convins că preşedintele Băsescu nu va putea evita o coabitare cu PSD sau cu PNL până la terminarea mandatului său în 2014. Problema este când va plasa şeful statului acest moment, înainte sau după 2012.

Frauda este unul dintre scenariile înaintate de oficiali ai Fiscului şi ai Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor în cazul firmei cu cel mai mare profit din România. Firma-fantomă din comuna braşoveană Hoghiz deţine acţiuni la o altă firmă-fantomă din statul american Oregon. Autorităţile merg pe varianta unei tentative de spălare de bani. Societatea care a creat un adevărat tsunami printre oamenii de afaceri – „American European Marketing &Enterprise” SA – a declarat un profit de 3,6 miliarde de euro, adică 2,6% din PIB-ul României. Cu toate acestea, compania nu a derulat prin conturile sale decât 1.000 de dolari în ultimul an, potrivit oficialilor de la Oficiul Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor (ONCSB). Cum este posibil să se întâmple asta, mai ales că firma nu are niciun angajat, ci doar o listă de şase acţionari ? Sorin Blejnar, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), a declarat pentru „Adevărul” că firma este monitorizată încă din 2009, dar nu s-a întreprins nicio acţiune împotriva ei, pentru că „nu a adus niciun prejudiciu fiscal statului român”. (Sursa: Adevarul) Puteti citi despre acest subiect si pe blogul Emiliei Sercan.

Ruşii cumpără masiv rafinării în Germania. Rosneft vrea să cumpere 50% din acţiunile concernului energetic Ruhr Oel din Germania. În timp ce proiectele energetice ale UE bat pasul pe loc, Rusia îşi consolidează controlul asupra pieţei de petrol şi gaze de pe bătrânul continent. Compania de stat Rosneft, cel mai mare producător de petrol al Rusiei, este pe cale să cumpere acţiuni la compania Ruhr Oel, care deţine un sfert din rafinăriile din Germania. Sursa: Adevarul)

Va urez o zi buna!

Filed under: Civic, Coruptie, Economice, Externe, Guvern, Media, O zi obişnuită, Partide, Politica Externa, Rusia Tagged: BNR, Boc, Cristian Preda, Criza, Economie Nationala, Media, O zi obişnuită, Patriciu, PDL

afla mai mult: O zi obişnuită – 30 August / “Ţeapa Patriciu, versiunea kazaha”

afla mai mult: Untitled

afla mai mult:
Untitled

Evenimentul zilei: PDL-iştii aşteaptă un semn de la Băsescu. “Cu o zi înainte de expirarea termenului de graţie dat de preşedintele Traian Băsescu guvernului Boc, PDL-iştii flutură steagul remanierii. Unii fac deja lista trasferurilor, alţii, mai rezervaţi, îl aşteaptă pe Emil Boc să vină cu analiza miniştrilor.”

FOTO: Adevarul

Adevarul: Cristian Preda, europarlamentar PDL: “„Boc a ajuns la fel de arogant ca Năstase“. Cristian Preda, unul dintre criticii din interiorul PDL despre care Traian Băsescu a spus că l-ar fi dat afară pentru indisciplină, nu renunţă la acuzaţiile aduse conducerii partidului.”

Ziarul financiar: Cum arată bilanţul miniştrilor care ar fi trebuit să scoată România din criză. “Guvernul a trecut la restructurare, dar din păcate doar în ultimul moment, iar măsurile de relansare economică şi eficientizare a actului administrativ lipsesc.”

Bursa: Visul american al redresarii a luat sfarsit. Un comunicat de presă al Casei Albe, din 17 iunie 2010, anunţa lansarea programului “Vara Redresării”, al cărui principal obiectiv era prezentarea proiectelor de infrastructură demarate prin American Recovery and Reinvestment Act, precum şi numărul locurilor de muncă generat de acestea.

Curierul national: Piaza rea Hindenburg, din nou deasupra Manhattan-ului. “Indicatorul Hindenburg semnalează un posibil crash pe Wall Street. Ultima dată când a apărut, în vara anului 2008, a fost urmat de un picaj de 47,3% al pieţei americane.”

Financiarul: Terorismul fiscal, noua strategie de guvernare a Romaniei (editorial de Ioana Speteanu). I-as acorda bucuroasa premierului prezumtia de buna-credinta fata de toti cei care savarsesc acte de cultura in tara asta – respectiv ca impozitarea suplimentara a drepturilor de autor este gandita ca o plasa de siguranta sociala, si nu ca o razbunare a Puterii impotriva celor neinrolati in detasamentul sicofantilor portocalii – si, poate nu la fel de bucuroasa, dar cu siguranta mult mai intelegatoare, as indura impozite suplimentare pe venituri deja taxate de stat.

Puterea: Pâinea şi produsele de panificaţie s-au scumpit cu 25%. Hambarele cu grâu pentru panificaţie se golesc până la iarnă. “Inundaţiile din luna iunie au compromis recolta de grâu pentru panificaţie şi au majorat preţul făinii. Unii producători au crescut preţul făinii şi al pâinii cu 25%. Franzela de 80 de bani se vinde de câteva zile cu un leu.”

Curentul: Baza materială a Tineretului şi Sportului, pe mâna lui SOV. Tatăl FNI loveşte prin Corvin Nedelcu, secretar general al ANST. “Ministrul Daniel Funeriu este pe punctul de a-i face cadou lui Sorin Ovidiu Våntu întreaga bază materială a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), un patrimoniu imens constituit din terenuri şi clădiri răspåndite în toată ţara.”

Gandul: Cum va arăta Terra, locul de la mare unde vom merge şi când plouă. Ultima soluţie pentru atragerea străinilor pe litoral: staţiunea pe care o fac ei. “Cinci complexuri de tip “resort” vor fi construite pe malul Mării Negre, în viitoarea staţiune Terra, din dreptul comunei 23 August. Apariţia noii staţiuni este menită să atragă zeci de mii de turişti străini anual, în special nemţi şi austrieci: regimul va fi all-inclusive iar investitorii vor fi străini”

NOTA: Realizatorul rubricii Revista presei nu isi asuma raspunderea pentru greselile gramaticale , de topica sau de alte tipuri, pe care le fac autorii articolelor preluate si da citatele asa cum sunt ele pe website-urile publicatiilor.

afla mai mult: Revista presei. Un semn de la Basescu

Evenimentul zilei: PDL-iştii aşteaptă un semn de la Băsescu. “Cu o zi înainte de expirarea termenului de graţie dat de preşedintele Traian Băsescu guvernului Boc, PDL-iştii flutură steagul remanierii. Unii fac deja lista trasferurilor, alţii, mai rezervaţi, îl aşteaptă pe Emil Boc să vină cu analiza miniştrilor.”

FOTO: Adevarul

Adevarul: Cristian Preda, europarlamentar PDL: “„Boc a ajuns la fel de arogant ca Năstase“. Cristian Preda, unul dintre criticii din interiorul PDL despre care Traian Băsescu a spus că l-ar fi dat afară pentru indisciplină, nu renunţă la acuzaţiile aduse conducerii partidului.”

Ziarul financiar: Cum arată bilanţul miniştrilor care ar fi trebuit să scoată România din criză. “Guvernul a trecut la restructurare, dar din păcate doar în ultimul moment, iar măsurile de relansare economică şi eficientizare a actului administrativ lipsesc.”

Bursa: Visul american al redresarii a luat sfarsit. Un comunicat de presă al Casei Albe, din 17 iunie 2010, anunţa lansarea programului “Vara Redresării”, al cărui principal obiectiv era prezentarea proiectelor de infrastructură demarate prin American Recovery and Reinvestment Act, precum şi numărul locurilor de muncă generat de acestea.

Curierul national: Piaza rea Hindenburg, din nou deasupra Manhattan-ului. “Indicatorul Hindenburg semnalează un posibil crash pe Wall Street. Ultima dată când a apărut, în vara anului 2008, a fost urmat de un picaj de 47,3% al pieţei americane.”

Financiarul: Terorismul fiscal, noua strategie de guvernare a Romaniei (editorial de Ioana Speteanu). I-as acorda bucuroasa premierului prezumtia de buna-credinta fata de toti cei care savarsesc acte de cultura in tara asta – respectiv ca impozitarea suplimentara a drepturilor de autor este gandita ca o plasa de siguranta sociala, si nu ca o razbunare a Puterii impotriva celor neinrolati in detasamentul sicofantilor portocalii – si, poate nu la fel de bucuroasa, dar cu siguranta mult mai intelegatoare, as indura impozite suplimentare pe venituri deja taxate de stat.

Puterea: Pâinea şi produsele de panificaţie s-au scumpit cu 25%. Hambarele cu grâu pentru panificaţie se golesc până la iarnă. “Inundaţiile din luna iunie au compromis recolta de grâu pentru panificaţie şi au majorat preţul făinii. Unii producători au crescut preţul făinii şi al pâinii cu 25%. Franzela de 80 de bani se vinde de câteva zile cu un leu.”

Curentul: Baza materială a Tineretului şi Sportului, pe mâna lui SOV. Tatăl FNI loveşte prin Corvin Nedelcu, secretar general al ANST. “Ministrul Daniel Funeriu este pe punctul de a-i face cadou lui Sorin Ovidiu Våntu întreaga bază materială a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), un patrimoniu imens constituit din terenuri şi clădiri răspåndite în toată ţara.”

Gandul: Cum va arăta Terra, locul de la mare unde vom merge şi când plouă. Ultima soluţie pentru atragerea străinilor pe litoral: staţiunea pe care o fac ei. “Cinci complexuri de tip “resort” vor fi construite pe malul Mării Negre, în viitoarea staţiune Terra, din dreptul comunei 23 August. Apariţia noii staţiuni este menită să atragă zeci de mii de turişti străini anual, în special nemţi şi austrieci: regimul va fi all-inclusive iar investitorii vor fi străini”

NOTA: Realizatorul rubricii Revista presei nu isi asuma raspunderea pentru greselile gramaticale , de topica sau de alte tipuri, pe care le fac autorii articolelor preluate si da citatele asa cum sunt ele pe website-urile publicatiilor.

afla mai mult: Revista presei. Un semn de la Basescu

afla mai mult: Vladimir Meschinovici

Societatea Academica din Romania cere abrogarea OUG 58/2010 si a normelor sale de aplicare, precum si eliberarea din functie a celor care au redactat sau au avizat actul normativ si normele sale de aplicare
Societatea Academica din România, care a sustinut constant in decursul timpului largirea bazei de impozitare ca solutie la cresterea veniturilor
publice, a examinat, in saptamina care a trecut, Ordonanta de Urgenta 58/2010, precum si normele de aplicare ale acesteia. Rezultatul acestei analize a condus la urmatoarele concluzii si recomandari:

1. OUG 58/2010 are probleme majore de conceptie si redactare si trebuie abrogata neintirziat. In formularea actuala, legea creste nepermis discretia administrativa. Ordonanta se contrazice flagrant cu normele de aplicare, fiind, de fapt, neimplementabila. SAR recomanda contribuabililor sa nu depuna nici un fel de declaratii pina cind actul legislativ nu este reemis intr-o forma clara si corecta.

Explicatie: Definitia activitatilor care pot fi “reconsiderate” ca activitati dependente (si pentru care taxele datorate sunt identice cu cele pentru contractele de munca) este confuza si imposibil de aplicat. In practica, autoritatile fiscale vor avea puteri absolute asupra contribuabililor, care risca sa fie sanctionati pentru ca interpretarea pe care ei o dau acestei definitii difera de cea a organele fiscale.

In plus, nu se stie ce inseamna din punct de vedere juridic “reconsiderarea” unor activitati si nici daca acest proces va conferi persoanelor in cauza aceleasi drepturi ca si salariatilor (ex. Concedii de odihna, medicale, pentru ingrijirea copilului, dreptul la greva, etc.).

In privinta platii si declararii contributiilor pentru activitatile non-dependente, normele de aplicare contrazic OUG 58/2010. OUG 58/2010 pune aceste obligatii in sarcina platitorului de venit, iar normele metodologice in sarcina beneficiarului de venit.

Aceste contradictii genereaza, in practica, haos si vulnerabilizeaza atât platitorii de venit cât si beneficiarii de venit in fata organelor de control care ii vor putea amenda fie pentru ca nu au respectat OUG 58/2010, fie pentru ca nu
au respectat normele de aplicare.

Termenele de depunere a acestor declaratii sunt, de asemenea, nerezonabile si imposibil de respectat, impingindu-i pe cetateni la nerespectarea legii si culpabilizindu-i in mod nejustificat.

Culmea acestor aberatii: nerespectarea obligatiilor de depunere lunara e sanctionata cu amenda intre 7500 RON si 15000 RON pentru fiecare contract in parte. Amenda este absurd de mare si nu este corelata in nici un mod cu valoarea contractului declarat.

2. OUG 58/2010 nu va aduce la buget suma, de altfel modica, care este tinta Guvernului. Ea creste nepermis costurile de tranzactie atât pentru cetatean cât si pentru stat si, la o analiza reala, se vede ca e mai degraba costisitoare decât profitabila.

Explicatie: Erorile de conceptie si formulare vor genera un sir interminabil de procese, unde contribuabilii vor invoca neclaritatea legii in apararea lor si vor cistiga.

Aceasta harababura ar fi putut fi evitata daca OUG 58/2010 prevedea clar ca taxele sociale sunt datorate si pentru alte contracte decat cele de munca (ar fi putut fi enumerate expres acele contracte exceptate de la plata acestor taxe), fara a se folosi aceasta falsa constructie juridica a “reconsiderarii unui contract”.

Pentru a se face o adevarata analiza cost-beneficiu a acestei prevederi, ar
fi trebuit oricum calculat timpul de implementare pierdut de organele statului si de contribuabili, care depaseste cu mult beneficiile potentiale.

Aceste costuri provin mai ales din frecventa lunara a platilor. In mod rezonabil, ar fi trebuit programata o singura plata pe an, la sfârsitul anului fiscal, si nu lunar si pentru fiecare contract in parte, asa cum este prevazut in OUG 58/2010 si in normele de aplicare.

In concluzie, OUG 58/2010 si normele sale de aplicare sunt un exemplu clar
de reglementare aberanta si imposibil de aplicat, care saboteaza statul de drept. Faptul ca aceasta reglementare a putut trece de instantele de avizare ridica un serios semn de intrebare asupra capacitatii Guvernului.

Cei care au redactat si au avizat aceste reglementari trebuie demisi neintirziat, iar ordonanta abrogata.

O eventuala reemitere merita sa fie facuta doar daca Guvernul respecta procedurile legii transparentei decizionale si consulta, spre beneficiul sau in primul rind, specialisti capabili sa faca o lege implementabila.

Recomandarea SAR este ca Guvernul sa abandoneze acest proiect si sa desfasoare, in schimb, controale repetate, pentru a se asigura ca angajatorii incheie contracte adecvate tipului de activitate desfasurata.

Problemele administrative prezentate de controlul la un organ de presa, la
care soferii sunt platiti prin drepturi de autor, sunt infinit mai mici decit cele de a stabili cite luni contribuie pe an la ajutorul de somaj un scenarist, care a fost remunerat in tot anul pentru doua scenarii.

Costurile de implementare ale ordonantei le depasesc cu mult pe cele ale aplicarii vechii legislatii, care avea sanse mai bune de a aduce beneficii economice similare.

afla mai mult:
SAR cere abrogarea ordonantei grevei fiscale

Vi-l amintiţi pe Cosmin cu ochii îl lacrimi, acum un deceniu? Avea faţa plină de noroi precum oamenii vopsiţi în statui pe Rambla, bulevardul umbrit din inima Barcelonei. “Naţionala” lui Hagi pierdea calificarea la Mondiale şi palmele timişoreanului se amestecau cu iarba din Ghencea în ceea ce avea să rămînă, pentru mulţi ani, efigia tristeţii naţional-microbiste-aripa-tînără-şi-bătrîn� �.

Duminică seara, Contra s-a întors pe Ghencea, mult mai încercănat. Şi, ca toţi bătrînii buni, bătrînii de 35 de ani ai sportului, a luptat senin şi a înscris pentru egalul lui “Poli” în meciul cu Steaua, totul cu relaxarea pe care ţi-o dă retragerea despre care tot vorbeşte în ultima vreme. Da, va veni şi acea zi. Va veni ziua în care ultimul supravieţuitor al generaţiilor de metale preţioase ale “tricolorilor” va deveni o amintire. Dar nu duminică a fost ziua, pentru că duminică el s-a întors împreună cu toamna în locul revanşei, amintindu-ne că anotimpurile trec şi fotbaliştii rămîn.

afla mai mult: Anotimpul lui Contra

afla mai mult:
Marele duhovnic al ortodoxiei romane, parintele Adrian Fageteanu, fost detinut politic: “Pe cel care a acceptat un act biometric, si stie ca este…

In urma cu putina vreme, colegii mei din Corul SOUND, care se afla la Ohrid, la Festivalul Coral International (Ohrid Choir Festival), au inceput sa anunte pe conturile lor de Facebook ca SOUND a castigat Marele Premiu al Ohrid Choir Festival.

Sound a mai primit o medalie pentru cea mai buna interpretare a unui cantec local, “Dotri Momi”. Acesta este o prelucrare corala dupa folclor macedonean, extrem de dificil de interpretat, cu intrari succesive pe partide si necesita virtuozitate interpretativa.

afla mai mult:
Corul SOUND a castigat Marele Premiu la Ohrid!

afla mai mult: O cabana. Doua perspective

Fără cuvinte

Filed under: Civic, Imaginea Saptamanala, Sfârşit de săptămână, Societatea Civila, Vorba Boierului, Ziarul de Duminica Tagged: Fără cuvinte, Imaginea Saptamanala, Sfârşit de săptămână, Ziarul de Duminica